Vârtop - Glăvoi- Comemorare speologul Ovidiu Cuc - Peștera Cetățile Ponorului (fosil)

Dor de peșteră. Cam asta simțeam când m-am întors din expediție. Îmi era dor de acel miros specific care îl simți doar în mediul speologic.

Se anunță pe în weekend la Glăvoi, în urma unei inițiative mixte prin s-a dorit realizarea în memoria speologului Ovidiu Cuc un mic monument comemorativ. Hotărâm joi la club participarea din partea nostră, a clubului așa că mă organizez cu Adina pentru o tură pe weekend în zonă. Am vrea să facem și un pic de peștereală așa că ne decidem pentru o tură foto în Borțig pentru duminică, iar pentru sâmbătă după-masă, după ce va fi gata evenimentul din apropierea vagonului unde Ovidiu și-a petrecut o bună parte din viață vom merge posibil în Cetățile Ponorului, pe fosil, în zona unde, anul trecut Adina a explorat împreună cu Viorel, Tudorică, Dan și Horhe.

Deși nu a fost un weekend lung am simțit că am făcut așa multe și am decis să pun două postări.

Sâmbătă 18.08.2012

Participanți Adina, Cristina și George

Scop: Vârtop- Glăvoi – Comemorare Speologul Ovidiu Cuc – Fosilul peșterii Cetățile Ponorului

Mă văd cu Adina sâmbătă dimineață, la ora 8 în autogara din Beiuș de unde trebuia să luăm autobuzul (niciun alt doritor nu s-a anunțat pentru tură decât de duminică, așa că suntem doar noi două). Plătim la autobuz 8 lei și pentru că nu are să-mi dea rest, îl rog să-mi dea banii la coborâre. Urcă multă lume (în special afinari) și e o adevărată aventură să ieși din autobuz, așa că cu toată agitația uit să iau restul de 90 lei. Gaură maximă în buget. Încerc să nu las evenimentul să mă indispună peste weekend :D

Am mers cu autobuzul până la Vârtop și de acolo pe traseul dungă roșie spre direcția Cabana Cetățile Ponorului – Poiana Glăvoi. Vremea e faină, nu prea cald, avem spor la mers. Pe traseu găsim o grămadă de afine, așa că profităm. Trebuie totuși să ajungem până în jur de ora 12 la eveniment. Ne mai întâlnim doar cu vreo doi turiști pe traseu.

Vorbim de Maraton 7500, chiar îmi pare rău că n-am ajuns anul acesta, mi-ar fi plăcut mult, vorbim de expediție, de turele petrecute cât am fost plecată și mai repede decât ne-am așteptat dăm de drumul forestier care ne duce la cabană și apoi în Glăvoi. Traseul parcurs cred că are în jur de 10 km și e fără diferențe mari de nivel, ai doar două urcări de vreo 200m în rest parcurs pe creastă. Cred că ar fi drăguță o alergare în zonă, de antrenament. Facem tot felul de planuri, vrem să mergem peste tot :D

Ajungem la refugiul Salvamont, ne întâlnim cu colegii care sunt de patrulă, luăm ceva repede în gură și ne grăbim spre vagon. Îl găsesc aici pe tati, care a urcat și el de vineri :D (l-am utilat cu cort, sac de dormit, izolir) și care e implicat în acțiunea dedicată lui Ovidiu.

Mai sunt prezenți aici și câteva nume marcate ale speologiei românești : Prof Doctor Iancu Orășeanu, (București), Prof Universitar doctor Iosif Viefmann, asistent a celebrului biospeolog român Emil Racoviță, prof Mihai Wittenberger, Petru Brijan, sculptorul Sandu Crăciun și câteva persoane, prieteni ale speologului dus să exploreze o altă lume Anton Naghiu ,Cornel Banciu, Ioan Fitărău, Adrian Ghender, Cosmin Herpuț și Viorel Ianc.

Ne mai întâlnim și cu colegi de la Cristal, SpeoDava Ștei și Salvamont BH care au dat o mână de ajutor la tot ceea ce trebuia executat. Din păcate sau din fericire pentru noi ajungem când munca e deja gata și toată lumea se instalează la poze. Trag câteva cadre în speranța de a imortaliza un moment ce îi reunește pe acești oameni care au schimbat istoria speologiei românești.

   
După poze, majoritatea persoanelor o iau ori spre casă, ori spre Roșia unde va fi inaugurarea Amenajării din Peșterii cu Cristale din Mina Farcu de la Roșia. E ora 13 și noi se pare că avem după masa liberă. George se decidă și el să vină cu noi pe fosil în Cetăți, așa că mâncîm ceva și ne pregătim. În jur de ora 14.30 ajungem la intrarea din dolina 3 a peșterii. Sunt foarte mulți turiști pe trasee. Vedem o parte echipați coerspunzător minimului necesar și mă întreb dacă acești oameni vin la munte astfel echipați din inconștiență sau pur și simplu pentru că nu se documentează.

Eu aș vrea să fac și niște poze, așa că mi-am luat tot echipamentul foto cu mine. Coborâm pe planul înclinat al intrării și simt mirosul care mi-a venit în minte de atât de multe ori în expediție.

Urcăm pe o coardă, echipare permanetă, lăsată în peșteră pentru a ajunge pe fosil. E un loc unde nu a ajuns multă lume. Pe galeria parcursă sus ne iumește cantitatea mare de oseminte de lilieci așa că facem niște poze.

Ne îndreptăm apoi spre o galerie nouă, descoperită de Adina și Viorel în premieră. Uauu se vede activul jos, încerc să-mi imaginez un cadru. Nu în fiecare zi ai ocazia să vezi galeria activului din Cetățile Ponorului în adevărata sa amplitudine. Stabilesc cu Adina și George semnalele prin care vom comunica (din cauza spațiilor mari nu ne vom înțelege, decât foarte greu). Până coboară ei la activ pentru cadru îmi montez trepiedul și fac câteva probe.

Pentru următoarea poză cobor eu la nivelul râului și o rog pe Adina să urce ea pe fosil.

Mai trag cu George un cadru până coboară Adina și decretăm apoi ziua de muncă încheiată.

Seara mai merg până la tati, la cort. A rămas doar el din marele grup de oameni veniți să lucreze. Este la foc la el cu un cuplu din Iași. Doamna mă impresionează cu poveștile despre vremea când era tânără și făcea alpinism. Pot doar să-mi imaginez despre condițiile care erau atunci și să-i apreciez pentru munca depusă.

Pe când mă întorc îmi găsesc colegii la focul celor de la SpeoVest Arad. Stăm la povești până în jur de ora 23,30. Am venit fără cort în ideea să dormim afară, dar se pare că nu este atât de cald pe cât mi-am imaginat așa că sunt totuși fericită când Ene se oferă să se mute în refugiul de la Salvamont și să ne lase pe noi două în cort. Îmi pun dopurile în urechi, pentru că e destul de multă gălăgie și pentru mine s-a făcut liniște.

Cristina