La cautat de avene - zona Vf Tataroaia

Perioada: 08.03.2014
Zona: M-tii Bihorului, Vf Tataroaia
Participanti: Bogdan, Nico, Cristina, Potyi, Peter, Livia, Jancsi, Corina, Serban

De mult auzisem de avenul Petit Tibi si de fabulosul put de 80m fara fractionari. Pentru ca mi-am invatat lectia la alte avene cred ca cel mai bine este sa mergi prima data sa identifici intrarea cavitatii (daca nu o stii) si abia apoi sa intri in pestera. Nu o data am mers la o pestera in care nu mai fusese nimeni din echipa si sa nu o gasim. Si mai rau .... sa caram tot echipamentul speo in spate fara rost.

Tinand cont ca diferenta de nivel din vale pana la aven este de aprox 600m nu vreau sa risc sa-i facem cu 300m coarda in spate.

Propun deci la club o tura de recunoastere a zonei pentru ziua de sambata. Potyi mai fusese in aven in urma cu 15 ani si stia locatia aproximativa. Sunt si Jancsi cu Livia cu noi, care stiu destul de bine zona asa ca avem toate sansele sa gasim avenul.
Potyi mai stie de inca un aven - Avenul de sub varful Tataroaia asa ca avem doua obiective pe ziua de azi.

Lasam masinile langa pastravaria din Chiscau si o luam pe un  drum forestier vis-a-vis de pastravarie. Acesta urca pana in creasta, pana la o diferenta de nivel de aprox 200m. Trecem de un valau cu apa, folosit de localnici pentru adaparea animalelor si un pic mai sus, pe marginea drumului gasim Avenul Petit Tibi.
Urmeaza un photoshooting cu multe zambete.

Intrarea, de doar 0.80m nu sugereaza nimic din ce te asteapta mai jos. Potyi cu Peter arunca un ochi si vad inca de la intrare primul spit.

Continuam urcarea pana pe varful Tataroaia - 1290m. Putin mai jos de varf, pe versantul indreptat spre bazinul hidrografic Boga gasim si Avenul de sub Varful Tataroaia. Gasesc in bibliografie ulterior ca are -25m adancime.

intrarea Avenului de sub Varful Tataroaia

Pentru ca nu vrem sa ne intoarcem pe acelasi traseu urmarim limita bazinului hidrografic al vaii Craiasa. De la un punct de belvedere ochim un drum forestier pe unde ne hotaram sa coboram. Din vale insa vedem o zona stancoasa care am ocolit-o si pe unde ar fi fost mai interesant de coborat.

La pastravarie ne intalnim cu Jancsi si Livia care au coborat pe acelasi traseu pe care am urcat.
Oprim GPS-ul > 16km si o diferenta de nivel de aprox 600m

In departare se vede varful Bihorul

Multumesc colegilor de tura si de zambete. Ne-am simtit foarte bine.

Lacul Sfânta Ana și Peștera Sulfuroasă

Perioada:  08.12.2012

Participanți: Bogdan și Cristina

Zona: M-ții Ciomatu Mare

Intr-unul din periplurile noastre de călători am ajuns în apropierea Lacului Sfânta Ana. Era unul din obiectivele la care îmi dorisem de mult timp să ajung, mai ales că nu fusesem niciodată în zonă.

Ne hotărâm destul de subit să facem ocol pe la lac.

Obiectivul nostru se găsește în M-ții Ciomatu Mare, în apropiere de Tușnad.

Virăm în localitatea Bixad la stânga, pe direcția noastră de mers. E iarnă și un strat mic de zăpadă acoperă șoseaua.

Am mici emoții că nu vom ajunge, dar șoferul (Bogdan :D) mă asigură că e ok așa că stau cuminte pe scaunul din dreapta și sper că nu vom avea nevoie de lanțurile pentru mașină (care nu le avem :D). E prima dată când văd strat consitent de zăpadă anul acesta care se așterne peste împrejurimi. Parcă am și uitat ce dor îmi era de iarnă.

Tot ce știu despre lac este că acest ochi de apă este singurul lac vulcanic de la noi din țară. Craterul vulcanic în care se găsește se numește Puciosul.

Cred că parcurgem 10 km buni, până ajungem la o intersecție cu un drum lateral unde un indicator ne arată că trebuie să virăm stânga. Încă vreo 5 km și ajungem la o parcare unde un domn amabil ne zice că nu avem voie mai departe cu mașina. Ne sugerează că putem închiria un fel de sanie cu talpă de schiuri cu care putem coborâ până la lac. 

Când urci ai opțiunea contra-cost să fi ”tractat” de o mașină de teren. Tot respectivul domn ne informează că lacul este înghețat, stratul având de până la 10 cm grosim. Dacă dorim putem să ne plimbăm pe suprafața înghețată (parcă am totuși o reținere :D)

Hotărâm să o luăm la picior, să profităm de peisajul din jurul nostru. Acasă mă documentez despre lac un pic și aflu că vârsta lacului este estimată ca fiind între 9800 și 8800 de ani vechime. Ultima erupție pare să fi fost comform specialiștilor în urmă cu 32000 ani în urmă.

Are o suprafață de 220000mp. Ultimele măsurători au constatat că are o adâncime de 6,4m iar stratul de sedimente încă 4m. Păcat că nu mă documentez înainte de a vizita obiectivele :D. Abia acasă îmi dau seama de amplitudinea fenomenului, că aici, în urmă cu 32 000 a existat o erupție vulcanică.

Ajungem deci la lac în 15minute, e frumos într-adevăr. Sursa de apă, din care se întreține se pare că este doar pluvială. Tot acasă citesc că diversitatea trofică a lacul este foarte scăzută și datorită emanațiilor prin fundul lacului și prin pereții craterului.

Testăm spusele d-nului din parcare despre gheața lacului, părcă n-am totuși încredere să mă aventurez foarte departe. E destul de frig, se lasă seara. Vizităm totuși și capela catolică care se găsește pe malul lacului și urcăm la întoarcere la un punct de belvedere semnalizat cu un indicator.

În parcare consultăm harta și vedem că în apropiere de Băile Balvanyos se găsesc câteva ”Peșteri Puturoase”, unde se mai vede încă activitatea vulcanică a zone. Sunt niște grote de fapt cu emanații de sulf, folosite de mulți turiști la diferite tratamente medicale.

Bogdan mă convinge să vizităm una dintre ele (sunt cam sceptică pentru că Tika este moartă și ne bazăm doar pe lumina telefonului lui. Îmi și imaginez deja că sunăm la Salvamont :D).

Lăsăm mașina lângă Hotel Balvanyos și în pas alert o luăm spre obiectiv.

Peștera se numește Grota Sulfuroasă și avem marcaj până la gura de intrare. Arată ca și o intrare de mină. Pe marginea pereților sunt puse bănci. E tare ciudat cum simți căldură până la nivelul la care se ridică sulful (cam până la bazin). 

Depunerile gălbui pe pereții cavității arată de asemenea nivelul. Aș minți dacă aș spune că nu miroase îngrozitor :D. De fapt mirosul se simte când deja ești doar pe potecă.

Un alt obiectiv care însă n-am apucat să-l vizităm (ar fi de preferat să venim când este vegetație) este Tihonul Mohoș, care în urma documentațiilor de acasă constat că este tot un fost crater, exploatat ulterior de un mic curs de apă. Turbăria, am înțeles este asemănătoare cu rezervația noastră de la Molhașuri, din Padiș, unde nu am ajuns nici acolo decât iarna (deci n-am văzut ce era mai interesant :D).

We will be back!

Rapele de la Mierag

Perioada 06.10.2013
Participanti: Bogdan si Cristina
Zona: M-tii Codru Moma, Rapele de la Mierag

Avem la dispozitie o jumatate de zi intr-un weekend cand suntem la Beius si cum de mult imi doresc sa ajung la acest obiectiv ramane sa facem o incursiune pana in zona.

Bogdan mai fusese deci nu-ma bat capul cu accesul,  iesim din Beius spre localitatea Finis si apoi ne indreptam spre satul Totoreni, ajungand in cele din urma la Mierag.

Lasam masina in capatul satului, dupa ce am oprit sa vedem frumoasa biserica din lemn a acestei localitati.
Mergem in amonte pe vale si luam apoi versantul drept in directia noastra de mers.

Trecem printr-o foarte frumoasa padure de stejari, mai degraba pitici decat cei cu care suntem noi abisnuiti.

Dam de o poteca care ne scoate pe marginea primei "rape". Zarim o insula, unde stratificatia geologica a zonei iese mai puternic in evidenta.

Poteca continua in dreapta, dincolo de creasta zarim a doua "rapa", mai proeminenta si mai impresionanta decat prima. Imi pare bine ca am ajuns aici in anotimp in care copacii sunt fara frunze, avem posibilitatea sa vedem mai bine amplitudinea fenomenului.

Din punctul unde ajungem la inaltime maxima se vad foarte bine M-tii Bihorului cu Varful Cornul Muntilor, Culmea Carligate, Varful Ferice.
Spre sud, Vf. Doida (659 m) domina localitatea Tarcaita.

Coordonate GPS:
Latitudine Tarcaia: 46.63
Longitudine Tarcaia: 22.37

Rapele sunt formate din doua vai: Valea Rapa Rea (1,5 km lungime) si  afluentul sau   - Valea Rapa Corzii (0,5 km lungime), constituie punctul de obarsie al Paraului Mierag si se gasesc la altitudini intre 275 m – 400m.

Versantii interiori ai rapelor au inaltimi de 10-20 m si sunt constituiti din straturi de pietrisuri, nisipuri si argile. Procesele de eroziune regresiva sunt foarte intense, ceea ce face ca rapele sa se retraga, lasand in aer radacinile de pini aninanti pe margini.

O descriere mai stiintifica a turmurilor si a fenomenului de la Mierag le-am gasit intr-o descriere facuta de Lect Prof Univ Andrei Indries

Turnurile sunt martori de eroziune, fiind piramide de pământ, cu structura vizibilă: turnul principal, de pe valea principală, cuprinde, de jos în sus, următoarea structură litologică pe cei circa 30 m înălţime (40 m lăţime): 20 m argilă roşie cu rari pietrişuri mari, rotunjite; urmează în sus argilă cu pietrişuri mărunte (pietrişurile constituind un strat de circa 0,5 m grosime); urmează argilă roşie de 3 m grosime; urmează un strat de pietrişuri de 1 m grosime; urmează un alt strat de 3 m argilă roşie; urmează în sus un strat de argilă albă (gri) de 1 m grosime; toată coloana se termină cu un strat de sol înierbat (cu ierburi şi arbuşti) de circa 0,5 m grosime, în care se observă rădăcinile plantelor ierboase şi arborescente. Se găseşte la altitudinea absolută de 380 m.

Lect Prof Univ Andrei: 

În sprijinul ideii de mai sus, foarte importantă pentru evoluţia paleogeografică a Depresiunii Beiuş, vin depozite interesante situate pe valea afluentă mai ales. Astfel, se observă o alternanţă de nisip roşu grosier (cimentat cu limonit) dispus în alternanţă cu nisip foarte fin (siltit). Cele două formaţiuni sunt dispuse în “ruladă”, în mai multe locuri siltitul fiind erodat, îndepărtat, rămânând numai nisipul grosier, totul având aspect de “faguri”. Dispoziţia acestor nisipuri grosiere şi fine în structura geologică a regiunii este ondulatorie, ele fiind urme de valuri (“ripple-marks”), în timpul alternării uscat-mare a zonei (ripple marks-urile se mai numesc riduri de plaje sau riduri romboidale). După cum bine se cunoaşte, în timpul ponţianului depresiunea a fost acoperită de apă marină iar în timpul dacianului regiunea s-a ridicat tectonic, apele marine retrăgându-se din depresiune. In timpul când regiunea era acoperită de apă marină se depunea materialul fin (marne) iar în timpul când era eliberat de apă marină, se depunea nisipul dacian. Deci, această regiune constituia o regiune de ţărm a mării pontice, unde aveau loc transgresiuni şi regresiuni marine, dovadă fiind ripple-marks-urile menţionate şi care se pot observa în aflorimentele văii secundare. Vârstele au fost determinate pe baza fosilelor descoperite de către paleontologi.

 Impresionat fenomen!

Lacul Vida - Revelion

Perioanda 31.12.2012-01.01.2013

Participanți: Anca, Bogdan, Cristina, Dan, Lili,Titi + multi alții :D

N-aș putea să spun că anul acesta ne-am spetit cu organizatul revelionului... am preferat să ne lipim de alții care s-au spetit :D cu el. Am ales să mergem cu o gașcă la Pomezău, în M-ții Pădurea Craiului la casa lui Dan.

Am ajuns la respectiva locație în 31 decembrie în jur de ora 12. Ne instalăm și de comun acord hotărâm să pornim spre zona lacului Vida. N-am mai fost aici niciodată iarna.

Vrem să ne îndreptăm spre Cheile în a căror capăt se găsește Izbucul Toplița de Vida. Pe drum îmi aduc aminte că parcă am mai fost aici într-o drumeție. Încerc să-mi dau seama dacă aceasta este peștera despre care citisem că Gabor Halasi a găsit în ea un tezaur arheologic important: schelete umane, vase de inhumație din epoca Bronzului. Îmi propun să mă documentez acasă pe subiect.

Acasă... descopăr că sifonul de la intrare nici nu exista, a apărut în urma unui mic baraj construit în anul 1972  pentru o stație de pompare a apei. Acesta a fost trecut în 1982 de Halasi și Borodan membri ai CS Cristal ajungând într-o sală ocupată în întregime de un lac.

În anul 1987 același Halasi împreună cu Biertalan într-o tură de explorare găsesc mai multe cranii, un schelet în conexiune anatomică și multe piese de ceramică.

Cavitatea este redenumită  Peștera cu Morminte. Arheologul Emodi  Ioan dus de echipa de scafandri în această peșteră constată existența unei camere mortuare, constată că accesul în peșteră fusese restricționat încă în antichitate pentru conservarea vestigiilor. Comfirmă că tezaurul aparține unor morminte de inhumație deși o parte din materiale fuseseră deranjate de inundații.

 

Pentru cei curioși sau care vor detalii suplimentare relatările le-am găsit în cartea -Peșteri scufundate-, scrisă de Cristian Lascu, el însuși scufundător de peșteră la acea vreme, fiind unul dintre cei care au avut onoarea să vadă acest tezaur cu ochii lui.

Ne plimbăm în jur de 3 ore, parcă e toamnă așa culoare frumoasă are pădurea. Dan e hotărât să facă baie în lac, așa că cine suntem noi să-l oprim :D?

Stau de pândă cu aparatul încercând să scot un cadru bun.

Zona, o consider destul de puțin explorată pentru mine, nu am fost în nicio peșteră aici deși știu că sunt atât de multe!!! Am vizitat într-o vară, îmi aduc aminte cheile Videi care au câțiva km împreună cu Roxa.

Vara e foarte multă lume aici cu corturile, se face baie în lac. La club s-a practicat în mai multe ture combinarea unei zile de peștereală cu una de scaldă la lac.

Nu ne-am întins foarte mult cu plimbarea, în seara cu pricina se sărbătorea revelionul. Nu a fost ceva epic dar ne-am simțit bine și am socializat.

La multi Ani tuturor si un an cat mai bogat in de toate!