Balaceala de primavara pe Canionul Oselu

Perioada: 06 aprilie 2014

Participanti: Adina, Bogdan, Cristina, Marius, Misu, Nico, Potyi

Zona: Canionul Oselu, Parcul Natural Apuseni

Cand vine primavara vin si turele de canyoning. De ce primavara? pentru ca in mod normal primavara apa pe canioane este mai mare. Propun de joi la sedinta tura astfel incat sa se poata lumea organiza cu echipamentul.

Nico e tare entuziasmata, este primul ei canion (cu coarda). La fel si pentru Bogdan :)

Desi se anunta ploaie pe weekend ne gandim ca in neopren oricum nu ne afecteaza tare, atata timp cat nu vine viitura :)

Duminica dimineata cand ne vedem la Beius, pentru regruparea echipei constatam ca vremea este neasteptat de buna. Daca ar fi sa ne luam dupa meteorologi am sta numai in casa: ba avalansa, ba viscol, ba canicula, ba potop :)

Desi planul initial era sa mergem pe Canionul Galbena pana la urma optam pentru Oselu, vrem sa ajungem in Oradea in timp util pentru protestul impotriva Exploatarii Gazelor de Sist.

Desi mai fusesem pe Oselu o balaceala de primavara pe un canion fain nu refuz niciodata.
Canionul se gaseste in apropiere de satul de vacanta Boga, in Parcul Natural Apuseni.

Adina asteptand pornirea pe Oselu

Este bine sa luati in considerare prognoza meteo daca va ganditi sa parcurgeti canionul. Retragerea din canion este aproape imposibila o data ce ati intrat. Eu personal nu am vazut niciun loc de retragere (cel mult de refugiu). In caz de viitura canionul poate fi destul de periculos.

Ca sa va faceti o idee .... chiar tura asta am vazut vechile amaraje folosite  in urma cu aprox 5 ani. Din cauza viiturilor mari nivelul pardoselii a scazut cu aproximativ 1.50m. Momentan la vechile amaraje nici gand sa mai poti ajunge.

Canionul este echipat cu amaraje fixe (dublate) de tip ancore chimice. In total sunt 7 cascade (atatea imi amintesc :)). 

Cea mai mare cascada are 18m (teoretic)... mie mi s-a parut mai mica.

Am avut la noi o coarda de 46m si una mica, de interventie (de 20m) in caz de probleme. Ar fi prins bine sa mai avem inca o coarda mare deoarece fiind o echipa numeroasa am fi parcurs mai repede.

A fost o tura super faina, ne-am distrat tare bine - dupa cum o sa vedeti (daca aveti curiozitatea) si in montajul facut de Bogdan :)  https://www.youtube.com/watch?v=C4uWxIQSDkk

Din pacate exista un singur loc unde se poate sari in marmita ... deliciul canioanelor :)

              este Bogdi :)

              

 nu este Bogdi :)

La iesirea din canion, la baza ultimei cascade ne asteptau Moni si Peter cu aparatele foto. Deoarece apa care iese din canion este drenata spre un baraj de acumulare ne-am vazut nevoiti la sfarsitul turei sa testam temperatura apei. Ne-am sacrificat spre binele stiintei :)

Paște acvatic - Canionul Cheia Rea

Perioada :15-16.04.2012

Participanți:Adina, Cristina, Cristiana, Ani, Marius, Petre

Zona: Cheile Sighiștelului – Canionul Cheia Rea – M-ții Bihorului

Ne-am lămurit cu ceva weekendul trecut când încercarea noastră de a merge la Jurcani, la cartare a dat cu virgulă deoarece când am ajuns acolo și am văzut ce mari sunt apele n-am putut intra în gaură. Deci nu-i de mers la peșteră.

Păi atunci sigur e de mers pe canion. Cu atât mai mult la Cheia Rea (amontele Văii Sighiștelului), deoarece aici n-am auzit pe nimeni care să fi fost și să fi găsit apă.

Mulți sunt sceptici, poate chiar și noi până ce am ajuns la canion.

Am plecat deci în ziua de Paște spre Valea Sighiștelului cu gândul de a petrece o seară socială la foc, care a ieșit peste așteptările noastre. Am cunoscut ceva prieteni polonezi, foarte de treabă care aveau deja foc pe când am ajuns noi acolo pe ploaie :D.

Accesul la canion se poate face ori dinspre valea Sighiștelului (abordarea noastră) ori dinspre un drum forestier ce poate fi luat din drumul național care merge spre Vârtop. Cum vrem să mai facem un pic de mișcare decidem să alegem prima variantă, per pedes până în apropiere de peștera Coliboaia și apoi pe marcajul triunghi albastru. Ajungem cam în 3 ore la intrarea în canion. Până ne organizăm, Petre o ia înainte să vadă de echipare. Avem la noi o coardă de 50 și una de 20, bucle de chingă, bucle expres cu carabiniere cu filet și inele (deși canionul ar trebui să-l găsim echipat).

Petre montează coarda pe prima săritoare, cobor prima, vreau să fac poze. Surpriză! La baza săritorii și apoi și mai jos sunt poduri de zăpadă. Nu dezechipăm prima săritoare până analizăm bine problema. 

Am putea sau mai bine zis este posibil ca mai jos să nu putem găsi toate amarajele, zăpada este mult peste așteptări, ne gândim să nu cumva amarajele să fie sub zăpadă. Avem la noi și trusă de spituri, dar este destul de târziu.

Marius și Petre coboră următoarea săritoare fără să recuperăm încă coarda de pe prima săritoare și așteptăm. Ne fac semn că situația pare ok, cel puțin momentan și putem dezechipa.

În total sunt cam 5-6 săritori mai mari (cea mai înaltă cam 15m), plus mai multe mici. 

E frumos, apă mare, un pic ciudată situația :D : e soare, suntem în neoprene de Paște (când alții sunt la biserică în costum) pe zăpadă într-un canion, dar ne simțim bine. Găsim fără probleme inelele peste tot, ne ia cam 3 ore să ne dăm și să ajungem din nou la marcaj.

Încă două ore bune, ca și marș de întoarcere cu nenumărate treceri ale văii, ajungem pe la 9 la mașină și la 12 noaptea în Oradea. Mâine sigur vom fi cu toții obosiți la lucru, dar o tură bună merită tot timpul un astfel de sacrificiu.

Cristina

P.S. Un sezon ploios are și beneficii, trebuie doar să le găsești

                                                                  Marius în focul acțiunii

Sedinta foto :D. Sper că n-am făcut exces de zel cu atâtea poze.

Cristina