In Alpii Transilvaniei

Perioada: 21-23.03.2014

Participanti: Alex, Bogdan O, Bogdan G, Cami, Corina, Cristina, Cristiana, Marius, Nico, Petre, Radu V

Zona Balea, Muntii Fagaras

Pe toate siturile de meteo pe acest weekend arata vremea perfecta. Cum sa nu profitam de ocazie? ne organizam joi la club si pana la urma suntem 8 persoane din Oradea si mai vin Cami, Alex si Radu din Cj.

Ne propunem sa ajungem la Balea Cascada vineri seara ca sa putem lua sambata dimineata prima telecabina. Planul e sa dormim ca si alta data pe terasa hotelului Balea cascada, dar de asta data nu ne iese asa ci chiar mai bine :) ... ajungem sa dormim in holul de langa centrala termica a hotelului. Macar asa vom reusi sa ne odihnim mai bine.

Majoritatea colegilor sunt cu schiuri de tura. Suntem 4 persoane care am venit "fara". Pentru ca ceilalti trei colegi nu aveau schiuri hotaram inca de acasa sa luam tot materialul pentru o mica tura de initiere in alpinism de iarna, asa macar compensam lipsa schiului :)

Sambata dimineata suntem matinali, ne trezim la 7 (de fapt Marius se asigura ca ne trezim :) si la ora 9 suntem in fata randului la telecabina. Cami, Radu si Corina raman in urma asa ca vor urca cu urmatoarea. Pana ajung ei macar noi ne instalam corturile. Alex, Bogdan si Marius sapa "fundatie" la cort pana eu reglez coltarii echipei mele. Vom sta cu cortul in caldarea Balii, langa cabana Salvamont Sibiu. 

Instalam corturile si o luam la pas catre saua Doamnei cu coborare pe valea Doamnei. Ma uit cu nesat cand ajung in saua la Creasta Balii. E in planul meu de vara aceasta.

Vremea e perfecta. Ne afundam un pic in zapada dar e suportabil. Colegii mei sunt inca traumatizati de cand am innotat in urma cu aproximativ o luna in zapada din creasta Retezatului Mic.

Un pic deasupra lacului instalam atelierul de scoala si facem exercitii de deplasare cu coltari/iolet/coarda + amaraje in zapada. Pana ne jucam noi se intorc colegii plecati la schi. Cand ajungem in dreptul caldarii superioare a Doamnei ma uit la urcarea in creasta care e la concursul din 12 aprilie la Concursul Ski Alpinism Race Ma bate gandul sa ma duc, chiar pare interesant.

.E foarte multa lume pe vale la schi. Nu suntem singurii care am vazut prognoza :)

Soarele e atat de puternic incat chiar daca ne-am dat cu crema de protectie spre seara deja incep sa se vada repercusiunile turei. 

Ziua se incheie cu o competitie de ping - pong la cabana Salvamont si incursiune la Cabana Paltinul unde povestim pana pe la ora 23.00. Temperatura e destul de ridicata, spre dimineata a ajuns la -5 grade asa ca in cort si in sacul de puf e numai bine :)

Duminica vizitam Hotelul de Gheata si apoi trecem prin tunel de cealalta parte a Fagarasului. 

Vrem sa coboram la Balea cascada pe jos asa ca nu ne intandem mult si pe la ora 13.00 o luam la vale.

Daca cineva m-ar intreba cum arata Paradisul pentru mine cu siguranta nu mi l-as putea imagina decat ca un munte pe timp de iarna.

Pentru ca Corina sa ajunga insa la afirmatia: asta a fost cea mai aventuroasa tura din viata ei mai exista o partea a turei inca nepovestita :)

Transfagarasanul in extrasezon turistic

Dupa ce taiem curbele transfagarasanului si ajungem la partea de sosea admirand bolovanii cazuti Bogdan G ne uimeste cu afirmatia: asta-i ori caine ori urs!

Pfff!!!! In agitatia noastra ne vede si el bineinteles si din fericire o taie spre padure speriat. Pe noi nu ne-a convins cu fuga lui asa ca continuam sa facem galagie. Imi aduc aminte de fluierul de la rucsacul Deuter asa ca-mi asurzesc colegii. Nico scoate pioletul, just in case :) 

Din pacate n-am reusit sa-l imortalizez pe mos Martin in nicio fotografie.

Ajungem la Oradea abia dupa o pana in apropiere de orasul Stei. La ora 23.30 dormim rupti.
S-a mai dus un weekend minunat :)

Prima mea muchie nordică- Făgăraș

Participanții: Andrea, Atti, Cristina, George, Marius, Mihai, Ralu și acolo ne-am reîntregit cu Potyi și gașca

Perioada: 1-4.12.2011

Zona: Făgăraș, cabana Negoiul-Creasta Tunsului-Șerbota

Libertatea e starea de spirit care o simți de fiecare dată când descoperi necunoscutul.

E un citat care se găsește pe prima pagină a site ului nostru. E citatul ce îmi venea în minte zilele astea care le-am petrecut în Făgăraș, în special vineri, când am parcurs prima mea creastă nordică, un traseu nemarcat în acești munți.

                                  tabăra noastră de lângă locul de joacă de la Cabana Negoiul :D

Am vrut să facem această tură cu ocazia zilei de 1 dec, când cei mai mulți dintre noi au avut liber. Noi am preferat să lucrăm joi astfel încât vineri să fim liberi. Deși am pornit din Oradea la ora 15, joi abia în jur de ora 22 am reușit să trecem de satul Porumbacul de Sus înaintând pe plictisitorul drum forestier care duce la baza muntelui. Ne îndreptam spre cabana Negoiul, unde și intenționam să punem tabăra. În jur de ora 2 noaptea ne punem și noi să dormim. Cocoșul de la Negoiul probabil era pe alt fus orar că a și început să cânte tocmai când ne puneam noi la somn.

                                                         Muchia Tunsului

Pe vineri avem în plan muchia Tunsului (a Sărății). Din descrierile care le-am găsit este considerat traseu 1B și ni se pare numai bun pentru a intra în contact cu trasee alpine. O bună descriere se găsește în cartea Pe Custurile Făgărășene a lui Ilie Fratu, Andrei Beleaua și Octavian Fratu. Vom aborda creasta folosind un alt acces decât cel tradițional dat poziției unde ne avem corturile. Ținând cont și de faptul că zilele sunt destul de scurte nu o vom face din capătul ei (dinspre Furca Tunsului) ci vrem să prindem doar zona mai sportivă. 

                                                  Urcarea pe vâlceal- made by George

Vom urca pe un vâlcel care l-am văzut de la cabană (Pârâul Rău), urmand apoi să traversăm mult stânga pentru a prinde zona vizată. Plecăm destul de târziu pe traseu (ora 10) dat oboselii acumulate pe drum. Recuperăm. Un mini accident cauzat de câinele de la cabană care a făcut ca o piară să facă cunoștință cu fața mea ne face să mai pierdem 20 min. Avem pe Atti cu noi care e paramedic și face să fie bine.

                                                                  Bolovanul XXL

Abordăm vâlcelul, care are ca prim obstacol o mică cățărare peste niște bolovani categoria XXL. Continuăm. Mai sunt ceva pasaje de cățărare ușoară după care vâlcelul se bifurcă.

                                                                              Andrea

O luăm pe culme deoarece trebuie să virăm stânga pentru a prinde porțiune cât mai lungă din creastă.

E foarte interesant că trebuie să căutăm în mod constant traseul optim, neavând un drum prestabilit. În două ore ajungem sub creastă. O mică pauză după care continuăm traversarea. Peisajul e formidabil.

Ajungem în șaua (2230m) dintre vârful Fierăstrăul și vf Burianul Mic. Am urcat din vale 830 diferență de nivel. În continuare parcurgerea crestei nu pune probleme majore, ai opțiune să mergi pe muchia acesteia, întâlnind astfel și porțiuni mai sportive sau poți să o parcurgi pe sub zona accidentată. Dar la urma urmei nu acesta este scopul, de a ocoli greutățile. 

Mă simt ca în peșteră când aștept să văd ce găsesc după fiecare curbă care o luminez. Așa și aici. Abia aștept fiecare ostacol să văd ce e dincolo, îmi vine să alerg. Plăcerea de a descoperi necunoscutul. Mă gândesc la toate traseele alpine care așteaptă să fie făcute.

Ne ia cam două ore, cu ședințele foto să ajungem în șaua La Podeiul. Hotărâm să nu mai urcăm ultimul vârf din considerente de timp și să coborâm spre căldarea Sărății.

Un mic dezavantaj este însă la astfel de coborâri: nu știi ce te așteaptă sub diferite praguri. Încercăm să ne creăm o linie imaginară care să o urmăm. Scopul este de a junge în cărarea din Căldarea Sărății înainte de a se înopta.

Probabil dacă se uita de jos cineva la noi de câte ori am traversat caldarea stânga-dreapta de multe ori prin jnepeniș ar fi zis că am fost foarte dezorientați. De multe ori pe munte trebuie să te adaptezi la fața locului, să nu ai idei preconcepute, să știi să lași de la tine când trebuie. Când cinci oameni vor să coboare fiecare pe un traseu diferit e o situație tare interesantă. În timp ce coborâm mă gândesc la expediția de anul viitor, când vom fi nouă oameni împreună 20 de zile.

Ajungem în timp util la potecă, încă și la cabană tot pe zi. Gătim și apoi ne petrecem seara în cabană așteptând să se întoarcă Andreia și George pe care îi credeam rătăciți. Din fericire s-au întors cu bine.

Pentru sâmbătă avem în plan Custura Sărății. Păcat că muntele nu avea același plan cu noi. Peste noapte s-a stricat vremea și s-a depus o chiciură tare alunecoasă care nu conferea deloc siguranță în parcurgerea unui asemenea traseu unde nu este loc de greșeli. 

Cu colțari nu prea avea nici un rost deoarece nici vorba de gheță sau zăpadă. Pe lângă astea un vânt haotic ne-ar fi spulberat toată plăcerea. Hotărâm să ne facem o poză pe Șerbota (2231m) și să ne întoarcem la cort de unde vom urca spre strunga ciobanului, pentru a vizualiza mai bine coborârea din traseul de ieri. Îi vedem pe Potyi și Akos care se luptă cu una dintre cascadele de gheață din căldarea Sărății. Afară s-a încălzit considerabil.

Analizăm unul dintre traseele care dorim să le facem în viitorul apropiat- Custura Ciobanului

Duminică, toată lumea la cabană este calmă, nimeni nu mai trece dis de dimineață pe lângă cortul nostru, spre cine știe ce traseu. Ne trezim totuși la 7,20 și începem să gătim, bagaje, etc astfel că la ora 10 suntem gata de drum. La 12 pornim spre Oradea. Ne așteptă cale lungă.

Mă gândesc la toți cei care trec sau ocolesc contactul cu muntele. Ce viața serbădă cred că au. Cred că muntele de multe ori te poate face să prețuiești adevăratele valori în viață și de aceea o tură ca aceasta mă face să-i mulțumesc tatălui meu care mi-a arătat această cale în viață.

                                                                        Echipa