http://www.youtube.com/watch?v=pZaz4n_erfU
http://www.youtube.com/watch?v=-sOyzx97TK0&feature=related
Zona: Masivul Vercors, Tara: Franta
Perioada: 20 septembrie- 2 octombrie 2010
Patronaj: Federatia Franceza de Speologie, Le Speleo Club de Villeurbanne
Organizatori: Federatia Franceza de Speologie, Federatia Romana de Speologie.
Echipa de Organizare: Mihaela Manisor, Cristina Ianc, Adina Micula, cu suport Valerie Plichon, secretara a Comitetului Speologic Regional Rhone-Alpes si a presedintelui Federatiei Romane de Speologie
Scop: Organizarea primei expeditii speologice feminine romanesti in avenul Berger, Franta.
Multumiri deosebite:
- Federatiei Franceze de Speologie, Federatiei Romane de Speologie
- Valerie Plichon, Marcel Meissonnier si Speleo Club de Villeurbanne
- Presedintelui Federatiei Romane de Speologie Viorel Lascu
- Clubului de Speologie Cristal Oradea, Clubului de Speologie Speodava Stei, Clubului de Speologie Politehnica Cluj
- Serviciului Salvamont Salvaspeo Bihor
- si sponsorilor : Primaria Beius; SC CIOCOROM SRL; SC MONISA SRL; SC DESIRA SRL; ALPINEXPE; www.iiihaa.ro; www.clasic-design.ro
Descrierea avenului: Sistemul Berger este situat in Masivul Vercors, Franta, mai exact in lapiezurile de pe platoul Sornin, la o altitudine de 1460 m. Sistemul Acesta prezinta 8 intrari din care doar una este folosita pentru marile expeditii. Restul intrarilor sunt considerate periculoase sau jonctioneaza cu axul principal prin sifoane, iar scufundarile sunt complet interzise in Avenul Berger. In prezent Sistemul Berger are o denivelare de -1271 m si o dezvoltare de peste 32 km. Avenul Berger nu prezinta dificultati tehnice extreme, dar ramane un -1000 m dificil, cu un activ impresionant incepand cu cota -640. Riscul major in acest aven este viitura. In cazul unor ploi torentiale de scurta durata sau a celor marunte de lunga durata, galeriile avenului sunt complet inundate in anumite sectoare, sistemul Berger colectand apa de pe o suprafata de aproximativ 15 km2.
Participanti:
Ianc Cristina, Ianc Raluca, Mihuta Alin (Clubul de Speologie Cristal Oradea)
Adina Micula, Frentiu Lucian ( Clubul de Speologie Speodava Stei)
Carmen Avram, Manisor Mihaela, Teodora Marcut, Stefan Tegher – Clubul de Speologie Politehnica Cluj
Desfăşurarea expediţiei:
20-21.09.2010 - S-a plecat din Oradea spre Autrans, Franta
22.09. 2010 Tura de antrenament Pestera Venus- participanti 8 romani+ 6 francezi. Pestera prezinta formatiuni speologice deosebit de frumoase. Accesul se realizeaza printr-un taras de 15m, dupa care urmeaza o verticala de aproximativ 12m. Total galeriilor insumeaza circa 1km.
Foto Cristina Ianc
Foto Cristina Ianc
Foto Cristina Ianc
23.09.2010 Tura antrenament Berger -640m ( pana la Sala celor 13). Prima persoana a intrat in pestera la 10,30, ultimul a iesit la 24,55. Pana aici sunt o succcesiune de puturi- parcurgere pe coarda, meandre, sali gigantice, inaintarea se face pe firul apei. Iesim mai in forma decat ne-am asteptat. Echipa a fost formata din noi 9 persoane plus doi francezi. Pe langa vizita scopul a mai fost si de echipare a pesterii de la cota -265 pana la Vestiar ( -640). Unul din francezi a realizat echiparea, celalalt din motive fizice a ales sa ramana la punctul cald din Sala celor 13.
Foto Cristina Ianc
26.09.2010 In asteptarea vremii bune decidem sa facem ceva pesteri in care nu este pericol de viitura. Marcel Bessonier, francezul care se ocupa de noi se decide asupra pesterii La Roche. O pestera frumoasa, cu multe formatiuni. Pentru a ajunge la portiunea concretionata, este nevoie de parcurs pe coarda. La iesire din pestera constatam ca a plouat intr-una. Suntem suparati, ne cam pierdem orice speranta de a intra in Berger.
27.09.2010 Pestera Gournier - S-a dovedit a fi un bun antrenament pentru Berger deoarece accesul in pestera s-a facut cu barca. Ne-a fost pusa la incercare indemanarea in manuirea barcii (nicunul nu mai fusesem pusi in aceasta postura). O pestera deosebit de frumoasa, cu multe gururi, formatiuni. Am parcurs doar nivelul fosil al pesterii, deoarece pentru activ trebuiau neoprene si o tura mai lunga. Vremea incepe sa se indrepte, ne cresc sperantele pentru tura de -1000 in Berger, hotaram sa ne pastram fortele pentru aceasta. Ajungem la pensiune si se preconizeaza ca urmatoarele doua zile vor fi fara averse. Exact ce avem nevoie: o fereastra de vreme buna.
28-29.09.2010 Ne incercam norocul, nu stim exact cat va fi apa, daca ne vom indeplini scopul dar hotaram ca vom rezolva problemele la fata locului. Suntem opt persoane, deci prea multi pentru o singura echipa, inaintarea s-ar face prea anevoioasa, am pierde mult timp la portiunile de coarda, asteptand unii dupa altii.
Accesul se va face la un decalaj de aproximativ o ora. In paralel cu noi vor mai fi in pestera inca doua echipe de francezi: una cu scopul de a ajunge la -1100 (si de a echipa de la -800 pana jos), alta pana la -640m. Echipele franceze vor intra primele, apoi noi fetele, apoi echipa mixta romana. Suntem deja familiarizati cu pestera, dat turei de -640, totul merge ca pe roate. Am facut 2,3 ore pana in Sala celor 13. Se vede ca suntem echipa mica si ne putem misca repede.
In Sala celor 13 facem o pauza de 20 min apoi plecam spre locul numit " La vestiar" unde urmeaza sa ne luam neoprenele pe noi. De aici parcursul va fi mai mult prin apa. La 17,25 ne urnim de la vestiar. In unele portiuni simtim cu adevarat pericolul care ne paste in cazul in care va creste apa. Suntem increzatoare totusi in prognoza. Urmeaza o succesiune de maini curente, cascade. Este o portiune intr- adevar frumoasa. Unele sali adapostesc scurgeri parietale imense. Peisaj mirific. La -850 ne intalnim cu echipa de francezi care ne informeaza ca mai avem maxim o ora pana la cascada Uragan, care are 44m si este ultima incercare inainte de a ajunge la -1130m. Prima senzatie cand cobori acest put este ca nu se mai termina, totul sub tine este negru. In jur, doar stropi de apa, de la cascada, prezenti in toata sala desi echiparea este destul de retrasa fata de aceasta. Nu cred ca as vrea sa fiu aici cand apa este mai mare. Pe toata aceasta portiune sunt vreo trei locuri sigure in caz de viitura in rest totul este expus.
Pestera se termina cu un sifon impenetrabil decat cu echipament de scufundare. Ne oprim la semisifon. Facem pozele de rigoare, o mica pauza de masa si hotaram sa nu pierdem vremea pe aceasta portiune periculoasa. La ora 21.30 incepem sa iesim. Ne asteapta un parcurs lung cu multe incercari.
Deasupra cascadei Uragan, care la urcare nu te lasa nici macar sa ridici capul, sa vezi traseul ne intalnim cu cea de-a doua echipa. Le dam aparatul foto, sa imortalizeze si ei momentul, le uram noroc, ne pupam si ne dorim sa ne vedem cu bine afara, la soare. Ne facem planul de evacuare a materialului comun speologic. Noua, romanilor ne revine slujba de a dezechipa pana la -600. Cum o parte din echipari sunt fixe si francezii nu au utilizat tot echipamentul, decidem ca echipa 1, a noastra sa scoata acest echipament iar echipa 2 sa dezechipeze. Vom iesi se pare fiecare cu cate o banana.
Mai facem pe traseu mici pauze de masa si de hidratare. Parcursul pe coarda ne pune la incercare indemanarea, este nevoie de tot felul de inginerii peste a trece peste obstacole. Echiparea lasa de dorit, amarajele in unele puncte cheie nu sunt dublate, unele spituri, destul de iesite. O multime de maini curente sunt din corzi fixe, care desi doua sau trei la numar sunt uzate, li se vad toroanele (unele dintre ele rupte), riscul de accident dat echiparii pare destul de mare.
Fata de expeditiile anterioare, majoritatea de ascensiuni montane, greul vine de-abia de acuma. In Sala celor 13 facem o pauza mai lunga, profitam ca nu mai avem neoprenele pe noi. In timp ce facem o supa ne dam seama ca in punctul cald permenent se afla cineva. Se pare ca doi dintre francezi au hotara sa-si refaca fortele aici. Traseul este bine balizat si desi oboseala incepe sa se simta nu avem probleme de orientare. O reala surpriza si o economie de timp s-a facut prin faptul ca lacul care la intrare ne-a surprins nu mai exista. Te face sa te gandesti de doua ori cu ce viteza vine apa in aceasta pestera. Pana afara mai avem o succesiune de puturi (cam 260m in total), din care unul de 42m si doua meandre. La ora 11, 45 ultima gagica din echipa noastra este afara. Suntem prima echipa integral feminina, ne informeaza Marcel, care ne-a asteptat la gura pesterii, care a ajuns la cota de -1136m.
La ora 14 ultimul membru al expeditiei noastre era afara. Suntem bine dispusi pentru cele 22 de ore de efort continuu si aproape 30 de ore de nesomn. Ne asteapta inca o ora de mers pana la masina. Nu ne mai grabim, mergem agale prin padurea de foiase, incalzita de soarele care ne face atata bine.
La pensiune se pare ca vom tine o seara sociala in cinstea tutror care au ajutat la aceasta reusita. Speologia este un sport de echipa. Fiecare persoana care a avut o contrubutie cat de mica in aceasta tura merita sa fie felicitat. Cei care au ajuns jos sunt doar varful aisbergului.
Expeditia am considerat-o ca fiind un succes, dat faptului ca a fost prima expeditie speologica romaneasca cu majoritatea membrilor femei. O alta reusita a fost atingerea cotei de -1136 de catre o echipa integral feminina. Cea mai mare insa dintre reusite probabil ca a fost dupa cum spunea un cunoscator legaturile si prieteniile care s-au legat de-a lungul acestei perioade.
Dupa o escapada de Lyon, in data de 1 oct am pornit spre casa. A fost o experienta extraordinara si ma simt privilegiata ca am luat parte la aceasta expeditie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu