...... dincolo de cortină: Avenul Borțig

Participanți Adina, Cristina, George, Peter, Raluca, Tunde

Perioada: 19.08.2012

intrarea avenului Bortig

Azi vin din Oradea Peter, Raluca și Tunde. Vom intra în avenul Borțig Adina, Cristina, George, Raluca și Peter.

La ora 8,45 când noi ne întorceam de pe o parte pe alta în cort apar colegii noștri care ne dau deșteptarea. Parcă am mai dormi dar gândul că și azi vom face poze în peșteră parcă mă mobilizează.

Luăm micul dejun, George face o cafea și ne punem să pregătim echipamentul. Evem două corzi la noi ce s-au potrivit perfect echipării, una de 70m și cealaltă de 40. Accesul la aven îl facem prin traseul care duce la balcoanele de la Cetăți și apoi se continuă cu punct galben, spre Avenul Borțig.

N-am mai fost pe acest traseu din anul 2004 parcă....au trecut ceva ani. Cetățile văzute de sus au rămas la fel de impresionante :D. La fel de mulți turiști ca și ieri întâlnim și azi pe traseu. Mă gândesc acum, în timp ce scriu prin câte am trecut de atunci (din 2004), câte experiențe am trăit și câți oameni am cunoscut. Muntele într-adevăr cred că îți poate schimba viața și cursul acesteia.

Avenul ăsta mă impresioneză de fiecare dată. Un prim puț de intrare, vertical și la vedere ca un cilindru de aprox 55-60m diferență de nivel trebuie să-l coborâm. Raluca vrea să echipeze ea, apoi merge Adina, ea știe echiparea așa că eu mă sustrag de la munca aceasta ca să fac poze. Și nu pot să spun că mă simt vinovată :D.

Așteptăm să ajungă Raluca mai jos cu echiparea, pentru a nu petrece foarte mult timp pe blocul de gheață până să coborâm. Mă pun pe coardă cu coborâtorul, n-am mai făcut asta dinainte de a merge în expediție. Am salopeta pe mine, cască, TSA sunt speolog și mă simt bine :D. Depășeșsc succesiv fracționările puse pentru a evita frecările corzii și când sunt în apic și mă apropii de blocul de gheață care este pardoseala puțului coborât simt răcoarea care mă învăluie. Vine și George cu Peter.

Adina și Raluca fac schimb între ele cine echipează. Urmează un plan înclinat care este de fapt blocul de gheață pe care vom coborâ. O văd coborând și apoi făcând un balans spre stânga ei. Gheața e alunecoasă. Îmi aduc aminte când am fost aici la TSA 1, având monitor pe Radu Dumitru din București că ne-a sugerat să coborâm în genunchi în zonele mai înclinate, salopeta având o aderență mai mare decât cizmele și împiedicând astfel alunecarea.

Se face o fracționare de singura stalagmită în viață :D din traseul nostru. Adina o testează să vadă cât e de sănătoasă și face amarajul. Îmi dă liber și mă pregătesc să cobor. Încerc mai prin dreapta mea, dar pățesc același lucru ca și ea. Alunec și gheața mă duce prin stânga. Îi atenționez pe băieții care vin după mine să o ia direct pe traseul impus de gheață. Trec de fracționare, le dau liber la băieți și ajung la Adina.

Încerc să fac o inspecție rapidă la baza ghețarului, să-mi creez în minte cadrele, să fiu pregătită pe când coboară și ceilalți. Raluca mai aruncă un ochi pe unde poate după micro-pepi, cum le zice Adina gângăniilor pe care le studiază colega noastră. Primesc tot ajutorul de care am nevoie pentru poze și rămânem toți perplecși de frumusețea care o impune ghețarul. Mă intreb ce vechime are, se văd straturile formate în vremuri demult apuse când acesta se afla doar în prim stadiu de formare.

Strange world - Pe luna

Nu stăm foarte mult jos, ne ia frigul. Mănânc o ciocolată, chiar îmi prinde bine și o luăm în sus. George și Peter sunt înaintea mea, urc după ce îmi dau ei liber. O luăm iar pe genunchi în sus cât e planul înclinat mai abrupt, apoi merge pe picioare. La baza puțului aștept să primesc iar liber de la Peter și profit de faptul că fetele mi-au dat concediu în ce privește echiparea și pot să-mi văd liniștită de poze.

Avem spectatori la ieșire. Adina dezechipează, o aștept cu aparatul foto la mâna curentă. Pe traseul turistic nu ne grăbim, Raluca mai ia probe Adina și cu mine tot experimentăm noul aparat achiziționat. Suntem gemene de aparat :D.

La refugiu stăm jumătate de oră să luăm masa și cafeaua :D, o sesiune de poze cu copilul lui Levi care noi am decretat că speolog se face și ne punem să facem echipamentul. Numărăm plăcuțele cu verigi, chingile, corda murdară o tragem prin perie. E ora aproape 19 când plecăm din Glăvoi. lăsăm în urmă o groază de oameni care probabil sunt în concediu și mai rămân. Lăsăm un weeknd reușit, în care nu ne-am stresat foarte tare, fără targeturi mărețe de atins.