Perioada 17.07.2012
Mă trezesc în apropiere de Almaty când căpitanul
anunță că trebuie să ne punem centurile pentru aterizare. Mai
puțin eficient, față de București sau Istambul aeroportul din
Almata adăpostește în sala de preluare a persoanelor care tocmai
au aterizat circa 200 de persoane, care se îngrămădesc să ajungă
fiecare la câte o poartă.
Pentru cei care vă gândiți să vizitați Almata, să
știți că pe lângă viza care o obții din țara de origine, mai
ai nevoie ca la aeroport să completezi o fișă de emigrare.
Rezolvăm până la urmă și problema aceasta și ne recuperăm
bagajele.
La poarta principală de acces ne așteaptă o persoană
din partea firmei, care ne ve face tranziția până în tabăra de
bază. Ne preia o fată și un băiat, destul de scumpi la vorbă.
Trag concluzia despre kazaci (sau ruși) că nu sunt vestiți pentru
ospitalitatea lor. Mai așteptăm jumătate de oră până ce
recuperează un alt membru alt expediției, un rus din Moscova. Din
fericire știe engleză, chiar foarte bine.
Suntem duși la biroul lor din Almaty, până ajunge
mașina care ne va face translația la Karkara, un punct turistic
important în zona, de aici se pleacă și spre tabăra de bază de
la Khan Tengri. Ne așteaptă un drum de apropiere de aprox 5 ore și
o distanță de 290 km. Șoferul nostru, căruia noi i-am zis Ghiță
(nu i-am reținut numele de rus) a făcut dovadă de un pic prea mult
exces de zel, în condus, așa că n-am reușit să facem prea multe
poze bune, dat vitezei cu care conducea mașina.
Cum nu mai dormisem o noapte întreagă de sâmbătă și
cum de două zile eram pe drumuri, când ne-am cantonat în mașină
cred că am adormit instant. M-am trezit când deja ajunsesem în
zonă mai deluroasă. Peisajul, asemănător în primă fază cu
Turcia, cu un fel de dune de nisip, s-a transformat într-un podiș
înierbat cu multe zone de păscut pentru animale și iurte (corturi
sezoniere, realizate de autohtoni în zonele unde își duc
animalele la păscut) aferente.
Un drum pitoresc prin podiș și destul de neaccesibil
pentru o mașină mică, ne-a dus la altitudinea de 2200m, la un mic
așezămâmt montan, tabără de bază pentru expedițiile din zonă.
Am ajuns aici în jur de ora 15.
Ne instalăm într-unul din
multitudinea de corturi permanente aici, pe sezon. Luăm masa și
dormim 2 ore. Avem nevoie de un pic de refacere din oboseala
acumulată de pe drum. Am parcurs de la Oradea în jur de 5600 km
(tren+ avion + autoturism), distanță calculată și ținând cont
de faptul că avionul o ia aproximativ în linie dreaptă.
Pe seară povestim cu șeful taberei de la Karkara, care
gestionează întreaga expediție. Se pare că vom fi un grup de 12
persoane, plus personalul aferent, care se va ocupa de tabăra de
bază. Noi am apelat la o agenție care să ne ajute pe plan logistic
deoarece:
- nu mai fusesem niciunul dintre noi în această regiune, care nu este neaparat cea mai turistică zonă
- din discuții cu alți alpiniști care deja făcuseră ascensiuni în Thian Shian am înțeles că foarte puțină lume vorbește engleza și dacă mergi pe cont propriu, fără să știi punctual accesul, mai ales pentru acest vârf atât de puțin vizitat, sigur nu vom ieși din punct de vedere financiar mai bine.
De exemplu, Mihai găsise pe internet o ofertă de elicopter, fără alte servicii, pentru un drum dus-întors în tabăra de bază pentru Mramornaya la un preț de 600Eu/pers – asta la un grup de minim 15 persoane (de unde să scoatem noi 15 persoane care să escaladeze vârful în aceeași perioadă cu noi????).
Toate aceste probleme legate de drum s-au ivit tocmai datorită motivului pentru care am ales noi vârful și anume că este foarte puțin vizitat dat vecinătății cu Khan Tengri (o vale glaciară, paralelă cu valea care se formează sub Mramornaya).
- deși aveam experința a trei expediții deja, Mramornaya am considerat-o ca fiind totuși o altă categorie și ne-am pronunțat că o agenție care să ne ajute pe probleme de logistică ne va ușura mult ascensiunea.
Mâine ne așteaptă prima zi de aclimatizare, în
sfârșit ne vom mișca un pic, abia aștept. Acum suntem în cort,
ne-am desfășurat toate boarfele și stăm în sacii de dormit.
Plăcută senzație.
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu