Participanți: Costea, Costea 2, Cristina, Dima, Edy,
Ilay, Magy, Mihai, Misha, Peter, Raluca, Renat, Sasha
Perioada 24.07.2012
Deschid ochii și mi se pare că-mi sunt umflați. Când
mă uit în oglindă văd că toată fața îmi este umflată. Mă
tot gândesc de la ce, îmi aduc aminte că o dată în Retezat din
cauza soarelui am mai pățit asta. Ori o fi asta motivul ori de la
curentul care îl simt că trece prin cortul ăsta în care am
dormit. Orice ar fi cred că arat tare ciudat.
La ora 9 Sasha numai că nu bate un clopot așa mare
gălăgie face să ne trezim. Parcă ne mișcăm cu toții în
reluare. Partea bună e că nu trebuie să ne grăbim. Ne lungim la
ceaiuri nenumărate când luăm micul dejun și încerc să beau azi
cât mai multă apă. În jur de ora 11 ne mobilizăm să ne scoatem
lucrurile la soare, la uscat. Bine că e soare și cald afară.
Toată
lumea își răsfiră lucrurile în jurul cortului. Dacă te uiți la
locul de campare arată ca o piață :D. Nu vreau să știu însă
cum miroase.
Lui Mihai i s-au rupt suprapantalonii în partea de sus,
așa că are activități de croitor. Ralu profită de timpul liber
să mai cerceteze tot felul de gângănii care i se par interesante.
Merg la râu mai târziu pentru baie, de când am plecat
de la Karkara ne-am spălat, între ghilimele vorbind, doar cu
șervețele umede. Merg la râul care curge chiar lângă tabăra
noastră și care se formează din topirea ghețarului de mai sus.
Bag prima dată doar vârful piciorului în apă, mamă cât e de
rece!!!!!
E totuși bine să simți apă pe piele și să fii
curat. E o altă viață după ce termin de făcut baie.
Pe când mă întorc îi găsesc pe colegi pregătindu-se
pentru o poză de grup cu bannerul expediției și cu tricoul făcut
de agenție. Nu terminăm bine că iar trebuie să mâncăm. Azi se
pare că avem regim de somn și foame. Fiecare își mai repară una,
alta, părți din echipamentul de munte, probleme constatate la
ascensiunea făcută. Profit de ziua asta să mai fac niște poze,
peisajul din jur e mirific și vremea în prima parte a zilei foarte
bună. În jur de ora 15 muntele e din nou în nori.
N-a fost o zi plină, dar necesară, mai ales cu fața
asta, care încă o simt umflată parcă nici nu-mi vine să fac
nimic, de fapt nici nu trebuie, e de ajuns să mă odihnesc.
Azi am sunat acasă, am vorbit cu tati și Adina, le-am
făcut un update despre unde și cum suntem. M-am bucurat să-i aud
și să știu că sunt bine. Am vorbit și cu partenerii noștri
media azi, cu Radio România Actualități, povestind cu ei despre
aventurile noastre de până acum și planurile pentru următoarele
zile.
A suflat vântul azi pe munte, sus. Ne-am dat seama
pentru că ieri când am coborât am reușit să ne vedem urmele de
la tabăra 1 spre tabăra 2, azi nu se mai vede nimic. Sper că nu va
trebui să se ia de la capăt toată munca cu făcutul de urme. Dar
acum suntem jos și degeaba facem planuri, doar când vom ajunge din
nou sus vom vedea situația reală din teren.
Pe seară mai ne strângem în cortul mare pentru a mai
primi mâncare pentru ascensiune. Suntem întrebați care dintre
alimentele primite le-am mâncat. Multe din cele lăsate pe munte
nici nu le-am încercat. Primim și ceva conserve dar nu vrem să le
luăm cu noi. Mai refuzăm o parte din cele primite deoarece avem
pastele Băneasa aduse din România, eu mai am ceva cașcaval și
șuncă de acasă primită de la mami (căreia îi mulțumesc mult
:D). După discuția cu rușii, când nu vrem să luăm unele
alimente (pe bună dreptate refuzate) Ed ajunge la concluzia că
suntem niște crazy românski, afirmație care va deveni pentru noi
un fel de lait motiv.
Băieții sunt super de treabă, deja după tura pe
munte atmosfera a început să se destindă între noi, australienii
sunt super sociabili și binevoitori (și în formă de asemenea).
Pe seară ne distrăm iar în cort, facem haz de necaz
de toate întâmplările. Ne înțelegem bine toți trei :D și
suntem pe aceeași lungime de undă.
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu