miercuri, 15 august 2012

Atacul final - Tabara II 5100m - 26.07.2012– Expediția Mramornaya Stena 6400m

Participanți: Costea, Costea 2, Cristina, Dima, Edy, Ilay, Magy, Mihai, Misha, Peter, Raluca, Renat
Perioada 26.07.2012

Când deschid ochii la ora 5,30 încerc să mă consolez cu faptul că nu mai avem decât câteva zile când trebuie să mă trezesc la ora asta. Mă gândesc la bagajul care azi nu mai e atât de ușor, dar măcar știu obstacolele care ne așteaptă azi și asta de obicei mă ajută la eficiența înaintării. Strângem cortul, iau iar prelata exterioară. Nu vreau să mă gândesc câtă greutate în plus e gheața și zăpada care n-am reușit să o dau în totalitate jos.


Azi chiar că întârziem și iar am probleme cu chingile de la colțari. Ne legăm în coardă cu Renat, el primul, apoi Raluca, eu și Mihai ultimul. Suntem gata înaintea echipei australienilor dar suntem într-un fel tacit apostrofați să păstrăm ordinea de până acuma.


Nu prea mă încântă că suntem ultima echipa dar se pare că nu avem de ales. Pornim pe urmele celorlalți deci. Ne mișcăm mult mai bine decât ultima dată când am fost aici. E și mai frig, fiind dimineață. A căzut multă zăpadă peste noapte și celor din față nu le este ușor. Partea bună din faptul că suntem ultimii e că cei din față fac urme. 
 

Avem iar de parcurs porțiunile cu înclinație de 60-70 gr, sunt pasaje când înotăm la propriu în zăpadă până la brâu, dat cantității mari de nea căzută peste noapte, dar per ansamblu mi se pare mai ok ca și data trecută, nu mai putem coardă. Mergem când ancoră, când baston cu piletul. Ajungem în platoul (pâlnie) care trebuie să îl traversăm prin stânga, facem iar pauză pe fundul acestuia, înainte să începem să urcăm iar.


Renat are cam același ritm ca și data trecută, 8, 10 pași și se oprește. Joc același joc psihologic ca și data trecută, orientându-mă după Raluca care e în fața mea. Cu respirația stau mai bine decât ieri, parcă nu mai e atât de sacadat.


În cele două locuri unde era coardă fixă data trecută parcă le abordăm mai bine, afară e foarte cald deocamdată, suntem iar în bluză de corp și zăpada e foarte moale. Stratul de nea s-a rupt foarte rău, pioletul nu are în ce să stea așa cu pun blocatorul pe coardă. Nu e ușor nici așa dar trec. Îl aștept pe Mihai pe platforma de data trecută și știu că de aici nu mai avem mult până în tabăra II.


Ne-a cam stors totuși pasajele astea, așa că iar când vedem tabăra încetinim ritmul. E ciudat, când îți vezi obiectivul în fața ochilor cum îți pierzi din mobilizare. Ne scoatem din coardă și fiecare merge în ritmul lui cât mai avem.


Hotărâm să facem un ceai înainte să punem cortul. Locul de campare era total recomfigurat din cauza zăpezii, așa că îl punem aleatoriu și aducem niște bolovani pentru ancorare. Folosim și pioleții plus bețele. Ne băgăm în cort să topim niște zăpada pentru hidratare. Începe să sufle vântul.


Norii de la amiază care apar în fiecare zi împreună cu vântul au reușit să creeze un spectacol greu de imaginat. Am avut parte în această după masă de o priveliște cum de piține ori am văzut în viața mea. Facem fotografii și cu bannerul expediției cu sponsorii, cărora le mulțumim încă o dată și cu tricolorul României. E incredibil, nu te mai saturi să te uiți.


Se vede și creasta pe care vom continua ascensiunea până în tabăra III. Seara începe iar să ningă. Ies la baie, între ghilimele și nu-mi vine să cred ce tare ninge. Spre dimineață se împrăștie norii și revine același vânt nimicitor. Noaptea avem parte de temperaturi în jur de -10 grade. Dormim oricum bine, starea de spirit e încă bună și nu avem probleme cu pofta de mâncare. (în cel mai rău caz avem probelem cu cheful de topit zăpadă :D)
Cristina


Poze realizate in tabara II

3 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Multumesc :D! Vezi ca te sun in viitorul apropiat sa mai povestim, sa-mi zici ce-ai mai facut!!!

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere