Participanți: Raluca, Cristina și Mihai
Perioada 16.07.2012
Am ajuns în București la 2,30 noaptea, după o
întârziere de aproape 3 ore. Ne-a recuperat Mariana de la gară, o
rudă de-a mea căreia îi mulțumesc mult pentru sprijinul acordat.
Am reușit să dormim de la ora 3 până la 7,30 când a trebuit să
ne mobilizăm pentru a merge la aeroport.
Ne-am întâlnit în Băneasa cu Mihai, am rezolvat cu
bagajele nefiind nevoie să așteptăm mult până la plecarea
avionului.
Din București am decolat la 12,30 și până la Istambul
am făcut o oră. Surprinzătoate tehnologia. Raluca și cu mine n-am
mai zburat până acuma, a fost un pic ciudată experința. La un
moment dat aveam o altitudine de 10000m și o viteză de 800 km/oră.
Frumos.
Ușor ne-am ridicat deasupra stratului de nori, în mai
puțin de 10 minute traversam Dunărea, am trecut apoi deasupra
teritoriului bulgar și deasupra mării Negre. Îmi trece prin gând
Ovidiu Bălan, din Oradea de la FanJumpers, el este un zburător,
vede și simte ce simt eu acum cel puțin o dată pe săptămână,
asta fără să mai punem la socoteală când sare cu parașuta și
intensitatea senzațiilor crește exponențial.
Mai repede decât realizăm, ajungem în apropierea
Istambulului. Am vizitat orașul în urmă cu trei ani, cand am fost
pe vârful Ararat. Îl recomand cu căldură tuturor.
Trebuie să așteptăm 7 ore până la avionul spre
Almaty. Urmează un zbor de 8 ore. Încercăm să pierdem vremea prin
aeroport. Nu-i chiar atât de greu, mai ales că clădirea este un
mic oraș. O arhitectură deosebită, care îmbină bunul gust cu o
bună funcționalitate, o estetică deosebită și un comfort pe
măsură.
De fiecare dată când vin în această țară mă
întreb de ce occidentalii cred în bună parte că Turcia este o
țară mai puțin civilizată.
Ne cantonăm deci în sala de așteptare a porții de
unde vom lua următorul avion și rămânem fiecare cu gândurile
noastre încercând probabil să ne imaginăm ce ne așteaptă. Mai
mergem la o cafea, o agitație greu de descris, într-adevăr
Istambulul este intersecția lumii occidentale cu cea orientală.
Unii sunt mai gălăgioși, alții își văd de treabă.
Când se apropie ora plecării deja sala de așteptare
începe să prindă viață. O multitudine interesantă de nații. Se
vorbește din câte ne dăm seama preponderent limbi arabice.
Încercăm să identificăm dacă mai sunt europeni, dar abia când
ne îmbarcăm găsim niște nemți care nu sunt dispuși la
socializare
.
La fizionomie majoritatea înclină spre mongoli,
ceilalți sunt mulți blonzi și sunt de origine rusă. Am citit când
mă documentam despre țară că doar 30% din populație mai sunt
kazaci, restul ruși exportați, sau importați, cum vreți să o
luați. O mixtură interesantă a unei populații cu origini
diferite.
În jur de 8,30 suntem anunțați să ne prezentăm la
poartă. O înghesuială de nedescris. Mihai descrie avionul ca fiind
-cursa- ce duce de la Brad la Deva :D. Vom avea de călătorit 4 ore,
care constau în 3800km. Datorită fusului orar de 3 ore, față de
Istambul vom ajunge la Almaty (sau Almata, cum îi zic cei de aici)
la ora 5,10.
Mai consult computerul care ne relevă altitudinea,
viteza și temperatura exterioară. La un moment dat suntem la 10000m
altitudine, temperatură de -44gr și viteză de 920km/oră. Reușesc
să adorm în reprize, simt deja oboseala acumulată.
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu