Participanți: Cristina, Ilia, Magy, Mihai, Peter,
Raluca
Perioada 31.07.2012
În urma discuțiilor de ieri seară suntem deciși să
luăm azi drumul spre Almata (Almaty), fosta capitală a
Kazachstanului.
Din cauză că ascensiunea a mers mai repede decât
ne-am așteptat (nu a fost nevoie să folosim zilele de rezervă
pentru vreme bună) ne-au rămas în loc de trei zile pentru turism
cultural, șase zile. Nu vrem să le irosim stând la Karkara, așa
că ne decidem să mergem la Almata și apoi spre Kirgistan, mai ales
că avem deja viza cumpărată și neutilizată până momentan.
Mă trezesc la 8 dimineața cu gândul să definitivez
bagajul, avem o dimineață liniștită, nu știm ora exactă când
va veni mașina după noi. Mai profităm de timpul rămas pentru a
socializa cu prietenii noștri, ghizii, eu încerc să ajung la zi cu
rapoartele (nu prea îmi iese :D)
După masa de prânz suntem îmbarcați în mașină și
ne așteaptă un drum de aproapte 5 ore și 290 km până în oraș.
Trecem pe lângă gardul de sârmă ghimpată ce reprezintă granița
dintre Kazachstan și Kirgistan. D. Cazbek ne spune că în urma unor
alternacații din ultimii ani regimul de trecere a frontierei s-a
înăsprit și unele puncte de frontieră s-au închis. Așa s-a
întâmplat și cu cel care îl foloseau ei din apropierea taberei.
Acum sunt nevoiți să utilizeze un drum foarte degradat ce poate fi
parcurs doar cu mașină de teren.
Profit să privesc peisajul, în drum, când am venit,
mai mult am dormit, eram foarte obosiți. Încerc să descifrez țara
aceasta care seamănă din atâtea puncte de vedere cu a noastră și
cu multe altele care au fost afectate, distruse și mâncate ca și
culturi de comunism. Urme care încă se văd, răni neînchise,
foste clădiri colective, un mod de viață tradițional și autohton
aproape șters de pe fața pământului. Mai vezi ici colo câte o
iurtă cu câteva animale pricăjite. Peisajul însă fantastic, cel
puțin până dai de civilizație.
Mi se pare că văd o națiune care încearcă să se
regăsească, parcă ne văd pe noi. Poate totuși stăm mai bine
decât ei, nivelul de viață este clar peste al lor (cel putin in zona rurala). Un contrast
puternic între ceea ce văd acuma (pe drum) și ceea ce voi vedea în Almata.
Pe cât de sărăcăcios este stilul de viață ce-l am în față pe
atât opulența va ieși în evidență în oraș.
Suntem pe la 19,30 în oraș, ne lăsăm la agenție
bagajele ce nu vrem să le luăm cu noi în Kirgistan. Ajungem și la
pensiunea, dacă poți să-i zici așa, unde vom rămâne două nopți
și mergem să schimbăm niște tenge, moneda lor națională (când
am ajuns în țară am fost destul de neinspirați încât să avem
la noi doar euro). Ne plimbăm un pic prin oraș, luăm niște fructe
(n-am mai mâncat fructe pe săturate de două săptămâni!!!!).
Orașul, cât am apucat să vedem acuma seara este destul de
liniștit, curat, mâine avem dedicată ziua să ne plimbăm mai
mult.
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu