joi, 27 octombrie 2011

Vadul Crișului II - Stagiu SVM

Perioada: 22-23.10.2011
 Mulți dintre noi facem parte de la club din SJ Salvamont Salvaspeo BH. Încercăm să nu amestecăm lucrurile, istoria ne-a demonstrat că nu iese tocmai bine dar pentru că a fost un weekend plin cu activități interesante am decis să postez și tura cu pricina.

În ideea că știam de Stagiul Salvamont care va fi weekendul viitor am mers la ședința de miercuri fără să știu ce surpriză plăcută mă va aștepta. Deoarece stagiul se desfășura pe două zile Tinu a venit cu ideea de dormi sâmbătă noaptea în perete (într-o regrupare din zona traseelor de la cruci folosind un portaledge-cort pt cățărători :D). Mai văzusem ceva filmulețe pe net astfel încât să-mi pot imagina că va fi interesant și să ne declarăm intenția de a dormi și noi în perete. Zis și făcut.
Ne vedem sâmbătă dimineața în Șuncuiuș o grămadă mare de oameni: Atti, Călin, Cristina, Horhe, Maria, Marius, Mădă, Ralu, Tadi, Tinu, Vlad.

Programul pe ziua de azi constă în sisteme de elevare și coborâre cu targa din abrupt, se va desfășura în zona traseelor de la fisuri. Dacă ne terminăm programul în timp util vom și cățăra ceva azi.
În jur de ora 11 ajungem la fisuri, se fac două ateliere și ne punem pe treabă. Exersăm metode de elevare, elevare cu trecere de nod, coborâre, coborâre cu trecere de nod și întinderea unei tiroliene. 

Facem fiecare dintre noi rezolvarea fiecărei situații de mai sus până pe la ora 15, când avem undă liberă să cățărăm. Fac echipă cu Tadi și intrăm în traseele Death, Hello și prima lungime din creasta Șoimilor. Am probleme la un pas din ultimul traseu, îmi simt deja un pic antebrațele încordate. Tadi parcă dansează pe stâncă așa de elegant merge. Până ieșim noi din trasee Marius cu Horhe intră și ei în Hello, sărbătoresc speologicește în top și după care fac o lansare până la linia de cale ferată. Ralu și 
                                                           Pe blocatoare până sus :D
Tinu duc bagajele la baza traseelor de la cruci și montează până ajung și eu primul portaledge. Vom avea două căsuțe. În primul (de două persoane vor dormi Ralu și Tinu) iar în celălalt de o persoană voi dormi eu. Ceilalți la Casa Zenovia. După ce mergem și noi până la Zenovia, luăm cina cu ceilalți, ne îndreptăm spre perete.

Urcăm pe blocatoare, deja e noapte. Când ajung la cușca mea (care e montată sub portaedgeul colegilor deoarece nu are prelată, în caz de ploaie să am cât de cât o protecție) sunt cam sceptică în primă fază. 

Se cam mișcă și mai e și ciudat pt că arată ca și o targă, fără nici un pic de protecție în lateral :D. Cel de sus are totuși prelată astfel încât nu vezi golul care e sub tine. Deocamdată oricum nu vedem nimic pentru că e noapte :D. Nu e foarte frig, un pic doar noros. Îmi instalez sacul de dormit, mă fac comodă, îmi lonjez toate lucrurire și-i ascult pe cei de sus care și la 40 min după ce mă pusesem la somn încă mai aranjau lucruri :D. Mă gândesc la weekendul trecut, când sâmbătă la aceeași oră ieșisem în oraș cu o prietenă. Mare diferență de activități:D
                                                           Cușca mea pentru o noapte
Așa, în sacul de iarnă, cu 30m sub noi, lonjați, am dormit cum nici nu m-aș fi așteptat de bine. La un moment dat însă simt vibrații și un zgomot infernal. Mă trezesc speriată, nu îmi dau seama ce se întâmplă... era trenul :D care trecea prin defileu.La al doilea nici nu am mai reacționat. 
                                                Ambient în casuța Ralucăi și a lui Tinu :D

                                                             tare bine am putut dormi :D
Pe la ora 1 mă strigă Tinu că picură și mă întreabă dacă nu vreau să mă mut la ei. Așa de bine era în sac că nici prin gând nu-mi trecea. S-a oprit oricum ca să reînceapă abia pe la 9,30 câmd deja despachetam. 

După o ședință foto de dimineață ne-am mobilizat să demontăm căsuțele ca să mergem și noi la program. 



Luăm trenul până în Vad ca să lăsăm la mașină bagajele (care erau f multe apropo) și îmi dau seama în timp ce ne urcam în el că suntem ca și niște personalități de o altă etnie pe care i-am văzut aseară în tren. Mi se pare amuzant

Azi (duminică) din cauza ploii vom merge în zona -La Lac- . Parcă nu avem așa multă tragere de inimă, poate și din cauza ploii. Au mai venit și alți colegi: Ancuța, Karci și Popper.
                                                               Marius și Maria în acțiune
  Merg secund pe traseul Fixe și apoi cap pe Julieta (mecanic) și Blat-ist. Nu departe de noi (la Fisuri) sunt și ceilalți colegi de la Club (eram prea mulți pentru a merge toți în același loc) dar despre asta în partea lui Mircea de raport de tură...
 Papucei mei dragi :D
Oare ce era în capul meu???

miercuri, 19 octombrie 2011

Cățărat în Vadul Crișului- Traseul Șoroș

Perioada 16.10.2011
Zona Vadul Crișului- Pădurea Craiului

După cum a întrebat și Andrei când am ajuns de dimineață în Vad și erau vreo 5 grade: noi am așteptat să vină frigul ca să mergem la cățărat? Adevărul e probabil că mai vrem să profităm de ultimele zile de toamnă...la exterior.
Mergem deci cu trei mașini de la club, plus ne vedem cu Radu și Toni în Vad care erau deja acolo de sâmbătă.
                                                                  ședință tehnică
Participanți: Alex, Anca, Andrei, Bogdan, Claudia, Cristina, Marius, Mircea, Potyi, Ralu, Timi, Vlad, Radu și Toni
Suntem mulți și nu prea avem cum să cățărăm toți în același loc. Facem deci mai multe echipe: Marius, Anca și Toni- traseul Fetelor (la terase)
Cristina, Ralu- Creasta Abruptă (Șoroș)- 3A/6+ (3LC)- Pereții Zânelor
Radu și Andrei-
Alex, Bogdan, Mircea, Claudia, Vlad- cu Mircea șef de echipă au fost în zona Teraselor inferioare, având acolo la dispoziție atâtea trasee cât numai brandul să-i țină
Potyi, Timi și Ovidiu- Pereții Zânelor, partea superioară a acestora
                                                                              Radu
Și acum tura văzută de mine:D. Hotărăsc cu Ralu să facem echipă. Nu prea am mai mers cap nici eu nici ea deci un traseu mai accesibil ne va oferi șansa să vedem cățăratul din perspectiva aceasta. 
                                                                Echipa în regrupare
Procedăm cum fac și cu Adina când vine vorba care echipează prima: tragem la sorți. Iese ea. În paralel cu noi sunt într-un traseu Radu și Andrei. Ne echipăm, stabilim niște semne convenționale pentru când ajunge în regrupare și îi dăm drumul. Nu sunt multe grade și simt că mi-e frig. Mă gândesc cu emoție că azi încerc prima dată papucii cei noi de cățărat :D. Abia aștept.
                                                       ședință foto ca și secund
Timi, Potyi și Ovidiu trec pe lângă noi, vor face rapel din partea superioară a peretelui pentru a evita frigul. În vreo 20 min va ajunge soarele și la noi. Ralu mă piuie că s-a asigurat și mă pot pregăti să urc. Primii pași nici nu-mi simt picioarele, dar nu-mi dau seama dacă de la frig sau pentru că strâng papucii ffffoarte tare. Apoi îmi dau drumul. După 10m deja am câștigat altitudine și se vede defileul. Am mai făcut traseul în primăvară cu Tadi dar nu-mi amintesc mare lucru de atunci doar că a fost frumos. Mă gândesc ce norocoși suntem că ne aflăm azi aici. O vreme minunată. Ca și secund merge treaba bine. Mă gândesc la Ralu care a mers cap. Vine și rândul meu. Abia aștept. 
                                               Tinu și Espo văzuți de aproape- Anonimus
                                                         și de departe- Anonimus
Ne facem poze în regrupare, mai schimbăm o vorbă cu Radu și Andrei. În apropierea noastră sunt Tinu și Espo în Anonimus 6A/8+ (6LC). Mno acolo nu mai e glumă. 
                                          Unul dintre cei trei autori ai Anonimusului. Jos pălăria..
                                                                   Pereții Zânelor
Mă pregătesc să merg mai departe. Nu mă grăbesc. Pun prima buclă. Nu mi se pare greu. Încă, două, trei. Merge treaba. Am o dificultate apoi, nu văd continuarea, dacă prin stânga sau dreapta crestei. Potyi îmi zice dreapta, Radu stânga. 
                                                                  Eu-cap
Văd pitonul în cele din urmă în stânga. Vine o porțiune mai tehnică, dar asigurările sunt destul de apropiate. Mă uit în jos. E superrr!!!! vezi tot defileul. Simt fluturași în stomac. E total altă senzație față de când mergi secund. Ești în continuă acțiune. 

Mă lonjez într-o plăcuță două, chiar și pentru a admira peisajul. Mi se pare fantastic. Nu mai am mult până în regrupare. Îmi place cu Ralu. E foarte important să ai încredere în partener. Regrupez.
                                                                Regruparea II
                                                               Colega de nădejde
Vine și Ralu. Ne oprim pe platforma care urmează, aici gașca, la trasee. Îi văd pe Tinu și Espo, le fac niște poze. E o zonă extraordinară. Exact ce îmi place. Să cațeri cu lumea la picioare.
N-am mai făcut mare lucru după Șoroș, decât multe poze.
                                                            Timi în acțiune :D
                                                            Radu în acțiune :D
                                                                     Potyi în acțiune :D
                                                                  Ralu în acțiune :D
                                                Și eu în acțiunea care îmi place cel mai mult
La sfârșitul zilei ne reîntregim cu restul echipei, toată lumea se declară mulțumită.
O zi bonne :DD
Cristina

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Turism urban

Mă tot gândeam dacă să postez sau nu mica mea excursie de la Cj la meciul de inaugurare al noului stadion. Am mers pentru fotbal? Normal că nu. Am fost să văd unul dintre lucrurile bune care s-au pus în teren din ultimul timp.
                                                   frumos sa vezi atata lumea adunata la un loc
                                     O rezolvare simpla si eleganta a sistemului de acoperire
La urma urmei – Dincolo de cortină- se referă la lucruri speciale care se află în afara cotidianului. Se referă la ieșirea din mediocru și cotidian. Decid deci că postarea își are rostul.
                                             Zona destinata crainicilor TV si VIP-urilor
 Cu toții facem turism cultural. Mare păcat că aceast se referă doar la patrimoniul vechi care îl avem. Stadionul din Cj chiar este locul pe care majoritatea dintre noi ar trebui să-l vadă chiar și numai pentru cultură generală. 


O rezolvare simplă și eficientă a unei construcții care va permite desfășurarea unor nenumărate evenimente culturale. Atâția oameni (max 30000) care se strâng într-un loc pentru altceva decât violență nu poate fi considerat decât un lucru bun (părerea mea)

Mergeți deci cu toții dacă nu pentru fotbal măcar la alte evenimente sau de ce nu doar sa-l vedeti.
                                          La urma urmei sa nu uitam ca la fotbal am fost :D
                                                     La 4-0 deja era prea mult...
                                               chiar si pentru cei mai inflacarati fani
                                                          Asta a fost...

                                                        Sistemul constructiv
                                                           Structura din spatele fatadei
                                                     Cand toata lumea a plecat...

O seara minunata in care am simtit ca mai exista o sansa pentru Romania. Ii multumesc tatalui pentru excursie. Educativ moment.
Cristina

joi, 13 octombrie 2011

Avenul Fanea Babii -130m + ..

Participanți : Alin, Cristina, George și Raul
Zona: Lazuri, Pădurea Craiului
Perioada 8-9. 10.2011

-130m. Atât avea avenul când am fost prima dată în tura de vizită din primăvară, anul acesta. Terminusul părea promițător deci ne-am întors. N-a fost sufucient așa că am insistat. Rezultatul? Încă vreo 10m denivelare și vreo 20-25m extensie. Părea să se fi terminat ultima dată. Totuși..... a rămas un mic, mic semn de întrebare. Nu vroiam să vină iarna și să rămânem fără răspuns deci deși toate prognozele meteo arătau deloc bine ne-am mobilizat.
În ce consta semnul de întrebare? Într-o fereastră la mijlocul ultimului puț nou descoperit la care nu se putea ajunge decât din coardă. Am încercat atunci să ramonăm până la ea, dar era prea depărtată față de traiectoria corzii. Rezolvarea? O mână curentă.

Ne vedem sâmbătă seara la Beiuș, pentru a mai economisi timp și o luăm ușor spre Roșia, apoi păstrăvăria din Cheile Lazurilor și apoi un drum pe un afluent de dreapta în direcția noastră de mers. Urcăm de cu seară cu corturile în apropierea avenului pentru a vedea ploaia de stele din seara cu pricina. N-a fost să fie din cauza norilor... Sărbătorim „ revelionul” și avem o seară liniștită.

Intrăm de dimineață în aven. Echipez. E destul de simplă echiparea, mergi aproape din coardă-n coardă până jos. La baza puțului de 30m (la -130) Alin iese, e un pic peste gabaritul strâmtorii de care am trecut noi dățile trecute. Merg cu Raul și George. Echpez puțul recent descoperit, mă opresc la mijlocul lui, îmi creez o linie imaginară care ar trebui să o urmeze mâna curentă și îi dau drumul mașinii de găurit. Nu e tocmai curat avenul asta :D. Toate sculele sunt mai mult maro. Bat capul mâinii, încă trei gujoane și ajung pe buza ferestrei. Și acum verbul care îmi place să-l rostesc în unele momente: Continuăăăă!!!!! :DD
                                                        Ajutorul meu :D

Nu vreau să mă bucur prea devreme așa că analizez problema, văd că se strâmtează..din nou.. dar nu pare dificil deloc de abordat problema. De la buză mai merg vreo 4 m, înălțimea galeriei este de 3 m după care se strâmtează. Pare a fi vechea galerie, înainte de a se fi mutat nivelul cursului de apă mai jos (unde momentan se sifonează- se văd urme de argilă din abundență pe pereții galeriei).
Încerc să mă uit mai departe, se văd încă vreo 3-4m. În zona problematică pereții sunt foarte friabili, nu mi se pare o problemă să lucrăm aici.
                                                             Mâna curentă proaspăt bătută

Le povestesc băieților care între timp fac o supă și mă așteaptă cu o ciocolată caldă. Raul dezechipează până la baza puțului de la intrare de 40m. 
 Tot timpul la ieșire din cauza argilei (care este mai degrabă puțină și peste tot) ne alunecă blocatoarele. 

Este o aventură numai să ieși de aici. Partea bună e că nu sunt strâmtori decât jos.
                                                        Nu e tocmai curat în avenul nostru

La ieșire mi se pare că simt fum. Alin ne povestește că atunci când a ieșit el se uitau la gaură trei săteni. Unui dintre ei i s-a făcut milă de geroge și Alin pentru că le era frig și le-a făcut foc. Afară o vreme că nici un câine n-ai scoate afară. Mai trebuie să strângem și corturile. 
                      Gunoaiele de la baza primului puț. Probabil sătenii au impresia că" le înghite pământul"
 Plouă și este frig.
Mă gândesc că toamna nu-i ca vara aici. Probabil e ultima tură de aici de anul acesta. Măcar știm că mai avem de ce să ne întoarcem. E tot ce am vrut oricum de la această tură.Am stat în peșteră șapte ore, nu mult dar productiv.

Urmează spălatul echipamentului, care nu e puțin și nu e deloc curat :D. Partea „ frumoasă” a speologiei :D
Cristina