Ziua CS Cristal - Pestera Coiba Mare

18.11.2012

Duminică, am făcut iar liste pentru peștereală. Ne-am împărțit în două echipe, de data asta mai mici pentru că o parte din colegi mergeau mai repede acasă. Cine n-a fost în peșteră a mai bălăurit prin împrejurimi (nu se poate spune că n-ai unde în zonă).

Obiectivul nostru de azi (Bubu, Cristina, Emil, Marius si Paul) este pestera Coiba Mare.
O peșteră activă, asemănătoare pe unele porțiuni cu Cetățile Ponorului sau Ciur Ponor.

M-a impresionat prin dimensiuni. Nu ne-am luat șosete de neopren de acasă așa că am intrat în peșteră cu gândul că ne vom uda. Și așa a și fost :D

La 50m de la intrare e primul obstacol unde te uzi, vorba lui Marius până la termometru. Primul contact cu apa: uuuuuuuuuuu, nu e caldă clar. Ne mișcăm așa că parcă și uit apoi ce rece a fost.

Interesantă secțiunea de galerie. Încerc să-mi imaginez debitul de apă care intră aici, sunt încastrați trunchiuri de copaci în partea superioară a galeriilor, mai ceva decât în Cetăți.

Îmi aduc aminte că am văzut o poză pe internet de la ceva viitură în care apa ajungea până la jumătatea portalului....hmmmm...nici nu vreau să mă gândesc ce era înăuntru. Am o mică presimțire că aproape se inundă integral.

O cascadă de care dai cam la 20 minute de la intrare care cică se poate coborâ la liber. Noi n-am găsit varianta pentru ”la liber” așa că Marius a echipat și eu am încercat să-l instruiesc pe modul de foarte rapid pe Emil care nu mai coborâse în viața lui pe coardă. Din fericire nu sunt fracționări, așa că nu-i filozofie. Marius îl asigură de jos, așa că în 15 min ne regăsim cu toții la baza cascadei.

La lacul final mă impresionează numărul de bușteni...practic nici nu vezi apa din cauza buștenilor, simți doar că ei plutesc dacă vrei să înaintezi.

Stăm cam patru ore în peșteră, nu ne întindem prea mult, mai trebuie și să facem curat în cabană + să ajungem azi la Oradea.

 

A fost un weekend interesant cu o zonă în care nu am umblat foarte mult, deși este relativ aproape. M-a impresionat Coiba, aș vrea să văd cât de curând și fosilul acestei peșteri, plus bineînțeles să recuperez tura pierdută din Zgurăști.

Sper că toată lumea s-a simțit cel puțin atât de bine ca și mine.

Vă așteptăm în număr la fel de mare la săpat :D!

Cristina