1 decembrie speologic

Perioada 31.11-02.12.2012

Participanți: CS Cristal – Adina, Ani, Attila, Bogdan, Cristina, Cristiana, Emil, Eniko, Marius, Moni, Nichos, Peter, Petre

CS Politehnica Cluj

Zona: Doda Pilii – Peștera Humpleu, Peștera Cerbului

 

  
La invitația Cristianei și a lui Petre care sunt membri la ambele cluburi și care tot au încercat să ne mobilizeze pentru o tură comună în care să mai interacționăm ca și cluburi am decis să ne petrecem weekendul prelungit la Doda Pilii în Parcul Natural Apuseni.

Personal, vinerea aceea era chiar după cele trei zile în care am avut cinci prezentări ale Expediției Mramornaya Stena din care patru la Școli Generale și licee din Beiuș (orașul meu natal) + prezentarea și expoziția foto de la Biblioteca Județeană din Oradea. Mă simțeam ca după un maraton. Mi-a părut extrem de bine când colegii mi-au zis că ar prefera să nu pornim vineri dimineața (zi liberă națională) foarte devreme.

Reușim să ieșim din Oradea doar pe la ora 11, jocționăm cu ceilalți colegi la sediul Parcului din Sudrigiu, unde am trecut să-l vizităm pe Tinu.

Pentru a nu simți totuși că nu am făcut nimic azi ne oprim în zona Padiș – La Molhașuri, zonă de conservare specială. Interesant cred că este aici să vii primăvara- vara, acum e frig, vegetația e cam letargică.

Ajungem la cabana Salvamont, din Doda Pilii. Nu e nimeni. Emil scoate la interval tortul adus cu ocazia zilei lui. Pfffff...ne înghesium în jurul lui. Hotărâm că mai bine atentăm acum la el, mai târziu când vom fi mai mulți nici nu se va simți. Identificăm o parte din participanții la tură, ne consultăm cu ei unde am putea să punem o coardă pentru Emil (mâine în Humpleu avem porțiuni cu TSA). Vin și Eniko, Peter și Attila, ei sunt cazați în apropiere la cabana personală. Până la urmă se lasă cu o seară cu activități TSA.

Sâmbătă, agitație dis de dimineață. Ne-am înmulțit peste noapte. Cred că ne-am adunat în jur de 40 de persoane. Se pare că la Humpleu vom fi 23 de persoane. Pe lângă participanții de la Poli și Cristal mai avem cu noi o gașcă de la Sfinx Gârda, Speo Alpin MH, Crisys Oradea, Mihai de la SpeoZarand Brad, Adina de la Speodava și un speolog grec, mai pe scurt o echipă mare tare colorată și gălăgioasă. Clar nu von reuși să ne mișcăm repede, să parcurgem o porțiune mare de peșteră, dar până la urmă nici nu e scopul nostru de azi. Avem cu noi și o persoană care nu a mai fost vreodată în peșteră :D/Karola. Cristi Țecu e și el cu noi, încercă să tragă niște cadre pe parcursul turei.

Parcurgem niște săli mari (am mai fost aici când am participat la tura pe activ-memorabilă tură, memorabilă peșteră!), ajungem la prima verticală. Până Adina pune coarda încerc să fac cu Karola un scurt curs de TSA, Emil e și el cu noi, silitor elev :D.

Cobor prima și asigur de jos....cam 15 de oameni. Uuuuu. Echipa foto rămâne la baza săritorii, eu merg cu prima echipă spre zona numită wonderland (denumirea e destul de expresivă). Mă opresc însă la o zonă mai expusă, unde încerc să mai ghidez oamenii, e și destul de ciudățică continuarea, dacă nu știi că aici trebuie să urci te uiți cam neîncrezător. Cătă, care e ghidul nostru și care ne-a condus impecabil :D îmi sugerează să pun aici o coardă, dar nu găsesc amaraje naturale sau de niciun fel. Prefer să nu pun nimic, decât să fie o încropeală în care oamenii să se tragă cu încredere si să se ajungă în situații neplăcute. De aici văd încă oamenii care coaboară verticala, văd echipa foto cu luminile, încerc să-mi imaginez un cadru.

Fantastică peșteră. Compătimesc speologii care n-au reușit încă să o vadă. Face parte, părerea mea din cultura generală de bază a oricărui speolog. Mi-ar place foarte mult să vin aici la o tură foto.

Ne regrupăm la un moment dat și pornesc cu ultima echipă spre wonderland. Un plan înclinat (într-o sală imensă) care îl traversăm prin partea lui superioară și care îmi amintește de Avenul Berger ne scoate într-o zonă cu munte formațiuni albeeee. Numele îi este dat pe merit acestei galerii. O scugere imensă care seamănă cu o cascadă împietrită și care o poți vedea și de la un punct de ”belvedere” mă impresionează de-a dreptul. Diferă atât de mult cu ceea ce sunt obișnuită în Pădurea Craiului. Totul ca dimensiuni este dublu, triplu. Nu fac multe poze în peșteră, nu am la mine decât aparatul mic, în urma unor probleme cu Canonul mare.

Ieșim din peșteră pe noapte, parcă pe la ora 18 suntem la cabană. Pentru cât de mulți am fost ne-am mișcat totuși binișor. O parte din colegi pleacă în seara asta spre Oradea. Oamenii sunt destul de obosiți la modul general așa că nu se lasă cu o seară socială foarte lungă.

Marius vine mai tarziu la somn și îmi zice că mâine intră în peștera Cerbului, al doilea sistem ca mărime din această zonă.

Gata, m-a convins (de fapt cred că m-am convins eu, așa pe loc:D)! Mă trezesc la 8, luăm micul dejun, încercăm să ne organizăm cât mai eficient, le-am promis colegilor că pe ora 16 suntem înpoi la cabană, dacă nu pleacă fără mine :D!

E în interesul meu să păstrăm graficul, așa că poate îi stresez un pic pe colegii de tură, dar vreau să mă țin de cuvânt.

Plecăm în tură: Cristina, Cristiana, Marius, Simona și Petre.

O mică verticală la intrare de aprox 8m, un parcurs orizonal, încă o verticală și ajungi la punctul problematic al peșterii. O baltă prin care trebuie să treci cu burta si pieptul prin apa. Am adus cu noi flacoane, găsim aici o găleată. Petre se sacrifică, intră primul, facem șir indian și reușim în 40 min să scădem considerabil nivelul bălții prin scoaterea apei cu ajutorul galetii din tarasul cu balta. Am adus cu noi de la cabană un poliplan care să-l punem deasupra. Trece Petre, trec și eu. Nu e foarte comod, tavanul e cam jos și nu poți să-ți ridici capul când treci obstacolul. Marius face ca râma, dar trece și el.

Ne regrupăm în sala ce urmează strâmtorii și pornim spre ceea ce considerăm noi ca fiind continuarea. Nu a mai fost niciunul dintre noi aici. De-a dreptul impresionante sălile! Și dimensiune acestora....te lasă mască. Nu mă așteptam deloc să fie tot atât de mare. Probabil am resimțit ca fiind atât de interesant și pentru că nu prea știam încotro să mergem...galerii se continuau peste tot. Dăm de o zonă cu două puțuri paralele unde nu găsim niciun amaraj. S-ar putea ca pe aici să se ajungă la activ.

Simona și Petre sunt convinși că nu mai mult de 30 pers au fost pe aici. Sistemul a fost explorat, cartat și apoi un pic abandonat. Niște colegi de-a lor fuseseră în trecutul apropiat pe aici și ne atenționaseră să fim atenți pe unde mergem deoarece ei se rătăciseră în mai mult locuri. Chiar ai unde! Ne lăsăm păpuși la intersecții, mă simt un pic ca și la explorare :D.

Mă documentez dupa  ce ajung acasă (din păcate fac asta de multe ori, în loc să citesc înainte de ture, o fac după :D) și găsesc pe speologie.org că:

Peştera Cerbului face parte din sistemul hidrocarstic Cerbului, împreună cu Avenul cu Vacă (Avenul cu Gheaţă din Onceasa), pierderile din Poiana Onceasa, pierderile de pe Valea Alunului Mare amonte de intrarea în Peştera Cerbului, precum şi izbucurile din albia văii din dreptul Izbucului Alunului Mare. A fost descoperita in anul 1987 de catre Gigi Fratila, Calin Baciu si Catalin Pulbere.

Mă simt așa de bine că ajung la concluzia că peștera de azi mi-a plăcut mai mult decât Humpleul :D.

La ora 15 suntem toată echipa afară, la 15.20 pornim spre cabană.

Intru victorioasă la 15.57 în cabană și îmi găsesc colegii în sala de mese. N-au plecat fără mine și mă bucur mult!

Un weekend foarte fain.

Mulțumim CS Politehnica pentru invitație. Speră să mai avem acțiuni comune și pe viitor.

Cristina

Fotografii realizate de Adina și Cristina