Perioada: 6.10.2012
Zona: M-ții
Vlădeasa
Participanți:
Bogdan, Cristina, Mihai, Andy, Sahi, Edina (Club Montan Ursul Brun)
Scop:
Creasta Pietrele Albe și Vârful Vlădeasa
În urma
unui invetar al locurilor pe unde am umblat, făcut cu Bogdan ajung
la concluzia că în foarte multe zone nu am fost decât la
peștereală, cățărat sau schi. Multe obiective le-am văzut doar
cu haină albă pe ele sau doar prin perspectiva unui traseu care îmi
permitea acces la o peșteră sau traseu de cățărat.
E toamnă
și ideea de a vedea spectacolul naturii într-un anotimp atât de
special parcă mă atrage ca un magnet. Bineînțeles înainte de a
ajunge ca obiectiv la Vlădeasa, mai trecem prin două variante :D.
Ne vedem toată trupa sâmbătă dimineața în Oradea. Voi cunoaște
azi oameni noi :D
Accesul il facem
dinspre Bologa, cascada Vălul Miresei. Planul pentru azi e
vârful Vlădeasa și în funcție de timp, creasta Pietrele Albe.
Nu ne grăbim
spre vârf, o luăm de la Cabana Salvamont din apropierea cascadei pe
traseul pe care am fost în iarnă, la schi de tură. E interesant
peisajul, îmi place. Ajungem în zona Pietre albe. Atmosfera e
foarte faină în gașca în care suntem. Mă așteptam să fie un
pic de vânt, dar nu, nimic e cald, o adevărată zi de toamnă.
Activitati desfasurate in Parcul Natural Apuseni - ma intreb daca persoanele surprinse in aceasta ipostaza desfasoara astfel de activitati si la ei in tara. Mira-m-as.
Ajungem la
panta care o ador iarna, panta care te scoate în creasta ce duce la
vârful Vlădeasa. Le spun coechipierilor mei că iarna o urcăm de
două- trei ori cînd venim :D. Încerc să vizualizez ultima tură
aici, când în creastă, din cauza vântului puternic nici nu
reușeșsc să respir bine. Particulele de zăpadă îti intră în
nări, în ochi, dincolo de ochelari.
Văd bradul unde m-am pitit,
pentru a-i aștepta pe băieți până au ajuns în creastă. Știu
că mai era un tip, un clujean la adăpostul bradului. Mă întreb ce
o fi gândit când m-a văzut venind singură din viscol. Mi-e dor de
iarnă. Mi-e dor să simt frig și zăpadă și răcoarea fulgilor pe
față. Așa văd eu schiul de tură, cum e o explorare a unei noi
galerii în speologie. Ești primul care calcă zăpada, e natura
nebătută și necălcată de om, de un alt om.
Dar gata cu
visarea, înclinația pantei are grijă să mă scoată din reverie.
Îmi place când urc, când îmi simt gambele încordate și fiecare
pas te scoate tot mai sus. Încă un pic și ajungem pe vârful
Vlădeasa. 1836 m altitudine. Urmează ședința foto de vârf. Nu
pierdem mult timp pentru că vrem să facem și creasta Pietrele Albe
azi.
La 1836m - Varful Vladeasa
Natura in actiune
Am trecut
prin apropierea acestei creste de multe ori, iarna, pe schiuri de
tură sau pe jos.
Deși creasta, privită de jos pare destul de dificilă, se
poate parcurge pe muchie, exceptând unele zone unde trebuie ocolit
prin pădure. Îl așteptăm înainte de a intra în creastă pe
Mihai, care a venit de la Oradea abia acuma. Traseul e destul de
clar, nu există marcaj turistic și nici indicații la fața
locului, asta pentru cei vă gândiți să o parcurgeți. Nu o recumand persoanelor cu rau de inaltime :D
Facem o
pauză, îmi vine să stau aici mult și bine, e liniște și frumos
și mă simt bine.
Pentru ca am timp berechet in tura fac un pic de exces de zel cu pozele :D
Imi propun sa ma documentez un pic mai mult despre aceasta zona si despre posibilitatea de a catara aici. Un pic accesul este mai dificil, dar spectacolul oferit de natura este pe masura.
Pe finalul crestei ne intalnim cu un compatriot, aflat singur cuc, la plimbare pe creasta. Coboara impreuna cu noi spre masini.
Tabara o punem mai jos de cascada, intr-o mica poiana. E racoare bine, se simte ca toamna isi intra in drepturi. Si asta inseamna ca....... VINA IARNA !!!!!!!!!!! :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu