Participanți: Adina, Cristina, Dan, Nichos, Țupi
Zona: Roșia
Gândul galeriei care continuă dincolo de strâmtoarea la care ne-am oprit mă cam bântuie :D. Imaginea meandrului (deja îi putem zice așa :D) parcă mă mobilizează să anunț joi la club că aș merge la Ponor.
Suntem iar un pic dezorganizați, Dan nu poate porni din Oradea duminică, decât cam târziu, iar noi trebuie să ajungem la 19 cel târziu în oraș. Ne împărțim deci în două echipe.
Trecem pe la Tradițional Casa, să salutăm colegii care au luat parte ieri la Exercițiul Național Salvaspeo, care s-a ținut în Peștera Farcu. Luăm și ceva scule pentru derocare la noi: daltă, ciocan, avem lineman la noi.
Trecem de ultimele două terminusuri destul de ușor toți trei și lucrăm cu rândul la actuala strâmtoare. Merge destul de repede din cauză că roca se fisurează ușor. Mai scoatem câteva banane cu umplutură din pardoseala galeriei.
Tot materialul scos îl putem depozita în ultima sală descoperită, care cu o înălțime de peste 10 m ne permite să nu-l mai scoatem până afară (din fericire).
Adina în timp ce lucra la ultima strâmtoare
Dan și Țupi ajung și ei în jur de ora 15. Se postează la un punct de trecere mai vechi, vor să lărgească astfel încât să ajungă și Țupi în sala mare, dar mai ales să se poată parcurge mai ușor.
interesant peisajul geologic al peșterii
După Adina, urmez eu la aparat și apoi Nichos. O dată intrat, nu l-am mai putut scoate de acolo, de la lucru până ce nu a declarat că putem încerca să trecem. Ieiiii !!!!!!!!!!!!!!
Adina mă lasă pe mine, îmi bate iar inima de parcă mi-o simt în gât când mă bag în stramtoare. Galeria coboară la 45 de grade. Mă las să alunec. În timpul ăsta încerc să simt strâmtoarea astfel încât să-mi dau seama cât de ușor sau greu voi ieși de aici. Mi se pare în regulă, deci continui. Cobor așa, ca o râmă (mi se pare cea mai bună asemănare :D) vreo 4 m și îmi simt picioarele în aer. Upss
strâmtoarea depășită în tura cu pricina
Reușesc să arunc un ochi, să nu fiu cumva deasupra unei săritori. Văd pardoseala plata, mă las deci cu încredere mai jos. E lărguț aici, mă pot ghemui.
Prima impresie, nu continuă! Îi strig Adinei dezamăgită de constatarea mea, dar nu termin bine de isprăvit propoziția că văd continuarea galeriei în spatele meu!
Îi zic și Adinei, mă uit cu tika (sunt fără cască, că nu încăpea pe galerie) prin strâmtoarea de care nu pot trece. Peștera continuă având cam aceeași comformație ca și până acum. Nu arată rău deloc!
Ies mai ușor decât m-am așteptat și intră și Adina să vadă descoperirea :D. Ne declarăm mulțumite de ziua de lucru. E ora 16 și hotărâm să ieșim, ca să nu ieșim din grafic.
Îi lăsăm pe Dan și Țupi lucrând în peșteră.
Data trecută când am înaintat tot vreo 4-5 m am declarat că dacă înaintăm măcar atâta la fiecare tură sigur vom avea rezultate bune :D.
A mai trecut o tură, o duminică, o peșteră, un metru sau mai mulți. La cât mai mulți!
O ploie măruntă și rece ne întâmpină afară, dar nu contează pentru că suntem fericiți.
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu