Misterioase sunt caile apei când aceasta curge în interiorul muntelui. Neșteptate și întortocheate. Din dorința de a rezolva măcar un mister, la întrebarea dacă dorim să ne implicăm într-o colorare a activelor din peștera Valău 2 (ciudată peșteră) am dat un răspuns afirmativ.
Participanți : Cristina, Dan și Țupi
Zona: Roșia, Peștera Valău 2 din Mina Albioara
Scop: colorare cu fluoresceină și rodamină
Perioada: 12.06.2011
După multe zeci de minute la telefon în care Paul și Iancu Orășeanu mi-au explicat ce sunt substanțele acestea (fluoresceina și rodamina), cum se prepară amestecul pentru a putea fi folosit ca și marcator al activelor în peșteră, cum se fac săculeții cu cărbune activ pentru a-i folosi ca și receptori, cum trebuie montați, iată-ne duminică dimineața în fața intrării peșterii.
Cu ce scop facem marcarea? Păi fără curiozitate n-ar fi evoluție. Ea este cea care ne-a împins pe noi și pe cei care au explorat în acestă peșteră să se întrebe unde este resurgența celor două active (care nu au nici o legătură unul cu celălalt) care le întâlnim aici. Să fie Toplița de Vida (cea mai probabilă și cea pe care de altfel pariază toată lumea)? Plauzibile sunt însă și variantele cu Toplița de Roșia, Peștera Valău 1 sau izbucul din capătul Cheilor Albioara).
Se pare că vor fi două etape ale acestei colorări: ziua de 12.06.2011, adică azi când vom turna o cantitate de 0,5 l amestec fluoresceină, apă și sodă caustică în unul din activele peșterii + 0,50 l rodamină cu apă și sodă caustică. Ce sunt acești coloranți? Până în acestă tură tot ce știam a fost că sunt folosiți la marcări hidrologice în mediul subteram. Cu acestă ocazie am aflat că sunt de fapt substanțe uneori folosite ca și coloranți alimentari.
N-am mai fost în acestă peșteră, mă gândesc că este o ocazie bună de a vedea o nouă cavitate. Nu are o reclamă prea bună în ce privește gradul de curățenie :DD. E recomandat ca după o zi în peștera Valău să nu-ți programezi o altă tură, echipamentul având o cu totul altă culoare și înfățișare. Nu prea mă sperie reclamele astea.
Intrăm pe la 11 dimineața în peștera care are accesul într-o galerie de mină. Cam ciudat să mergi prin acea galerie să știi după cum zicea Dan că până în urmă cu ceva timp pe aici mergea un trenuleț. Povestea cum în perioada când s-au făcut explorările aici trebuia să fii atent să nu te ia pe sus locomotiva motorizată, auzeai doar zgomotul, vedeai o lumină în depărtare și știai că trebuie să cauți repedeee :D un diverticol sau sau să o iei la fugă.
Am zis la început că peștera e ciudată. De la primul contact cu ea urmează o cățărare deasupra tavanului galeriei de mină, cobori apoi pe un puț de aprox 15m acesta având un perete comun cu galeria de mină (între cele două galerii una artificială, una naturală axistă acest perete cam de 50 cm grosime). După o porțiune meandrată dăm într-o sală unde avem bifurcația între cele două active.
Pentru a ajunge la cel dintre sudul geografic trebuie cățărat un horn cam de 7 metri. Când am ajuns noi aici și ne-am trezit cu peretele în față care avea deasupra o găurică nu puțin ne-am întrebat dacă pe acolo o fi continuarea. Ciudat mod de a junge la un activ. Debitul nu a fost foarte mare de aceea colorantul a trebuit să-l turnăm puținnnnn câte puținnnn pentru a nu se depune pe albie.
Activul dinspre sud are un puț cam de 15 m, niște decățărări drăguțe, ramonaje, după o strâmtoare în L dăm de galeria care se termină cu un sifon de dimensiuni considerabile.
Am rămas cu o impresie bună despre peșteră, e destul de sportivă.
Cât despre colorare dacă vă întrebați despre rezultat tot ce pot să vă spun e To be continued...așteptăm cu nerăbdare rezultatele studierii probelor
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu