Granițe fără frontiere

Jurnal de parcurgere al traseului Beiuș- Bekescsaba, eveniment transfrontalier - „Granițe fără frontiere”

În perioada 2-5 iunie am participat la un eveniment organizat la inițiativa asociațiilor „O Sută de Picioare” și Parcul Natural al Văii Crișurilor din Bekescsaba, cu sprijinul administrațiilor publice din municipiile înfrățite Beiuș și Bekescsaba. Deoarece Primăria Beiuș ne-a sprijinit în mai multe proiecte personale am hotărât să reprezentăm orașul Beiuș la acestă tură.

Participanți Cristina și Alin

Scopul acestui eveniment a fost promovarea granițelor fără frontiere între cele două țări, promovarea turismului în zona malurilor Crișului Negru, conștientizarea localnicilor de potențialul turistic al arealului. A fost prima ediție, dorindu-se pe viitor o continuare a acestuia cu un număr de participanți în număr cât mai mare. Se adresează persoanelor care fac parte din marea masă de oameni, nu este necesară o pregătire outdoor inițială, instructajul făcându-se la începutul turei. Singura condiție practic este ca participantului să-i placă în natură. Traseul integral era Beiuș- Bekeschaba, trebuia parcurs în 5 zile. După putință și dorința fiecare participant a avut opțiunea să se alăture convoiului în ziua în care dorea. Traseul propus putea fi parcurs cu barcă, bicicletă, cal sau pe jos. Din diferite motive însă marea masă de oameni au optat pentru barcă.

Noi ne-am alăturat participanților din Ungaria joi seara, care ajunseseră deja la Tinca, fiind singurii români din întreaga expediție. Camparea a fost pe malul crișului, la ieșirea din oraș, în apropierea băilor. Deoarece logistica era destul de bine pusă la punct au fost două autovehicule care au însoțit convoiul pe tot parcursul expediției, luându-ne a doua zi toate bagajele, făcându-ne excursia pe bicicletă mai ușoară și mai plăcută.

Vineri 03.06.2011 -deoarece eram singurii participanţi cu bicicleta, restul fiind cu barca ne-am făcut traseul după bunul plac, urmărind să nu parcurgem distanţa pe drumuri naţional-europene, cu riscul de a face câţiva km în plus. Traseul ales a fost Tinca -Belfir – Ucuriș - Vasile Goldiș – Zerind. Am parcus cam 100km. 

Deși scopul ar fi fost să mergem cât mai aproape de malul crișului, de exemplu pe dig, acest lucru este aproape imposibil deoarece comparativ cu zona maghiră a digului cel de la noi nu este amenajat, făcât parcurgerea lui foarte greoaie. Echipa maghiară care parcurseseră distanța cu barca, vâslind, au ajuns la Zerind, locul de întâlnire cam la o oră după noi. Deși planul inițial era să stăm cu cortul aici maghiarii au propus să mergem cu un autocar într-un camping din Bekes, Ungaria pentru mai bune condiții.

Sâmbătă 04.06.2011 -am decis să facem și noi cei 35 km propuși pentru ziua respectivă cu barca. Ni s-a dat o barcă cu patru locuri, cuplându-ne cu două persoane care știau engleză făcând astfel comunicarea mai ușoară. Nu am mai vâslit niciodată atât de mulți km. A fost un lucru nou și interesant toată activitatea, explicându-ni-se regulile de bază ale vâslitului. Sâmbătă a fost dealtfel ziua când s-a trecut granița. Un mod inedit pentru noi de a face acest lucru. O echipă de vameși dotați cu o barcă ne-au așteptat la punctul de frontiră unde ni s-au verificat buletinele. De-a lungul a patru km crișul este de fapt granița. A fost haios să știm că unele barci sunt în jumătatea maghiară iar celelalte în jumătatea română. Un peisaj deosebit, încă neschimbat de mâna omului pe alocuri semănând cu zonă de deltă. Păcat că știm atât de puțin de lucrurile care le avem – în propria ogradă-. Să sperăm că în timp vom ajunge să conștientizăm valorile noastre naturale și să începem să le exploatăm, cu cap însă.

Pe cât înaintam în distanța crișul lua în proporții. După intersecția cu crișul Alb albia este deja considerabilă și ținând cont că la Bekes există un baraj care reglează debitul crișului în apropiere de acest oraș deja lățimea se apropia de 600m . Priveliștea care implica la tot pasul bărci cu motor și iahturi era deja comună.

În acestă zi au fost participanți cu bicicleta, în jue de 8, sarcina lor bănuiesc că nu a fost foarte ușoară deoarece o bună parte din traseul l-au parcurs pe digul neamenajat. Au terminat și ei cursa eroic. Am fost primiți la Bekes cu fast, în așezarea cu pricina fiind un eveniment orășenesc de proporții. Am fost „obligați” să închinăm un pahar de țuică cu primarul acestei localități. Zi plină.

Duminică 05.06.2011 – Distanța între orașele Bekes și Bekecsaba am parcurs-o pe un fost canal folosit în trecut la irigații și animale. Evenimentul nostru dorea să arate locuitorilor zonei că în locul unui curs de apă nefolosit momentan la nimic și considerat de locuitori „ crișul mirositor” acestuia i se putea da o altă funcțiune. Municipalitățile zonale luaseră deja unele măsuri de reconționare a acestuia, curățarea malurilor, a albiei acestui curs de apă. Alternativa pentru a avea o viața mai bună și mai sănătoasă, care implică și altceva decât "televizorul" și activitățile indoor sau in-bar- se pare că nu sunt atât de departe de noi. Am văzut că nu suntem singurii care nu ne apreciem valorile naturale.