7500m. Am crezut că nu am văzut bine prima dată. Dar atâta scria. Mă tot gândeam...un maraton montan de 7500m. Cum poți să te simți după un asemenea efort? Anul trecut din diverse motive n-a fost posibil să participăm. Era și cam târziu, nu ne antrenasem. Dar sâmburele era plantat. Planul a început să capete contur.
Anul acesta ne-am antrenat cât a fost posibil, s-ar fi putut și mai bine...ne-am dat silința. Data concursului se apropie, încet dar sigur. Am ajuns să formăm patru echipe de la Club. Ultimul antrenament serios... ne decidem să-l facem pe traseul Beiuș (altitudine 190m)- Vârful Poieni (1600m )- Beiuș, o distanță aproximativ de 60km.
Ne înscriem la tură Alin, eu (Cristina) și Ralu.
Data 25.06.2011
Pe la ora 8, 30 ajunge Ralu la Beiuș, bem un energizant cu care face Alin cinste și pornim pe drumul de asfalt până la Budureasa (aprox 11 km) în alergare ușoară. Alin s-a interesat mai mult de traseu, ne îndrumă pe un drum forestier la ieșire din satul Budureasa, pe o vale secundară (în dreapa drumului care urcă la Stâna de Vale).
Știam că trebuie să urcăm apoi pe un afluent de stânga (în direcția noastră de mers) într-o poiană. Am luat-o însă prea devreme, deoarece după un urcuș forțat mi se pare că aud mașini. Păcat. Am ajuns mult prea devreme la drumul de asfalt. Se anunță o distanță considerabilă pe acest drum. Nu e tocmai ce ne-am dorit dar ne împăcăm cu situația. Nu alergăm, dar ritmul e bun.
Ajungem la Gaudeamus unde luăm un drum forestier în dreapta care ne duce în creastă și apoi pe vârful Poieni. Deși se anuța furtună pe azi am scăpat...deocamdată.
Pe vârf începe să sufle vântul, ne uităm pe unde am schiat în iarnă (ne gândim cu nostalgie la sezonul care vine) și o luăm repede la vale. Cât am stat pe vârf ne uităm ciudat unii la alții, ne dăm seama că îi dă cu lapoviță. Am făcut până pe vârf din Beiuș 5 ore. Suntem mulțumiți.
Nu forțăm ritmul ținând cont că se apropie concursul din Bucegi, nu vrem să solicităm prea tare genunchii.
După 45 minute de coborât facem un popas la Hotel Iadolina, luăm o înghețată și începe furtuna. Ne bucurăm că nu simtem afară încă. După o jumătate de oră ne luăm inima în dinți, ne așteaptă încă vreo 28 km până în Beiuș pe noi și pe Ralu care o ia spre Lacul Leșu (pe drumul forestier) cu vreo 8 km mai puțin.
Gândul că vom merge doar pe asfalt nu e prea încurajator dar măcar știm că doar coborâm (după mica urcare până la Gaudeamus).
Ne uităm cu mirare, pe marginea drumului s-a strâns gheață, de când a fost furtună. Ne simțim genunchii, nu alergăm peste tot. La ultima curbă când drumul intră pe valea Buduresei începe furtuna. Mă bucur că mi-am luat Mammutul cu mine. Stăm în pădure în spranța că trece repede. Alin numără timpul dintre tunete și fulgere, furtuna e chiar peste noi. Ne gândim la Ralu care e singură și sigur nu a fost cruțată de furtună. Nu așteptăm să se oprească de tot că începem să alergăm. Trec mașini pe lângă noi, mă întreb ce zic de cei din mașinni despre oamenii care aleargă pe ploaie ca și noi și se mai simt și bine pe deasupra :D
După zece ore (cu pauza din Stână cu tot) ajungem la Beiuș unde ne întâlnim cu băieții care merg în tură speo.
Ne simțim bine, un pic picioarele sunt afectate de la adidași, abia aștept să mă descalț. Încerc să-mi imaginez cum ne vom simți după maratonul din Bucegi. Calculăm că mai trebuia să facem încă 30 km și vreo 5000 m diferență de nivel. Nu e puțin :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu