sâmbătă, 14 iulie 2012

Ponorul Munău - Peștera cu Cristale din Mina Farcu


Zona: Roșia – Damiș
Perioadă 08.07.2012
Participanți: Anca, Cristina, Marius, Radu, Szolty
Scop: decolmatare la Ponorul Munău


După atâtea ture, cel puțin pentru mine, care nu implicau speologia am simțit că ar fi cazul și pentru o tură speo. Inițial mă gândisem la Pașcalău, până la urmă am ajuns însă la decolmatare la Ponorul Munău. N-am mai fost din luna mai, de la tabără.

Organizăm o tură de o zi, suntem destul de relaxați, oprim în drum spre Damiș și pe la Ponorul Jurcani. Ultima dată tot la tabără am fost, încercând să eliberăm calea activului și apoi accesul spre galeria unde se explorează momentan.

Jurcani: partea proastă a unei ierni atât de pline și o primăvară pe tot atât de capricioasă a făcut ca unul din activele sistemului Roșia să obtureze prima dată, galeria pe unde se scurgea activul peșterii, deturnând tot cursul de apă spre galeria pe unde ne facem noi veacul, ajungând în final să colmateze accesul și la aceasta. N-ar fi o problema decolmatarea acesteia, dar, pe termen lung nu e prea plăcut de fiecare când mergi la acest obiectiv să te trezești cu galeria obturată. Rămâne însă un subiect deschis.


Ponorul Munău. Deși ne orientăm spre ponor cu o reținere, din cauza proprietarului pământului care trebuie să-l traversăm pentru a ajunge la obiectiv până la urmă tot merge bine, cel puțin până la peșteră. Ne echipăm destul de repede, trec prima strâmtoarea și nu-mi vine să cred ce văd: tot ce-am lucrat ultimele două dăți apa a dus înapoi în strâmtoare. Offff. 


Nu pare a fi anul nostru... Așa descurajată sunt că-i spun Ancuței, ca prim impuls să nu mai intre. Până la urmă trece toată lumea, măcar să vadă ce e dincolo de strâmtoare.

Din fericire niciunul dintre coechipierii mei nu mai fuseseră aici și nu erau la fel de dezamăgiți ca și mine. Mă las agrenată în verva lor de a începe lucrul și sistematic scotem tot ce a băgat apa înapoi. Adoptăm acum o altă metodă, tot materialul îl punem în saci de rafie, primiți de la familia mea. 


Speologia românească le va rămâne veșnic îndatorată, dacă reușim să intrăm în grand sistem pe aici. Începe Zsolt să sape în cel mai de jos punct, Radu, eu și Anca tragem banana, special cusută pentru ture de lucru și Marius depozitează materialul scos în saci. Interesantă activitate :D. Mai facem schimb de locuri, îl înlocuisc pe Zsolt după ce eliberează o cantitate semnificativă de material. În principal trebuie scos bolovani de mici și mari dimensiuni și uneori nisip. Un monstru de bolovan ne pune probleme destul de mari dar până la urmă îl cucerim.

Sac cu sac, bolovan cu bolovan, îmi dau seama când ies de jos, din groapa tocmai recreată că am reușit să mergem pe o direcție mult mai bună decât înainte. Foarte posibil ca apa să fi reconfigurat un pic galeria, pentru că acuma se vede tavanul fisurii pe care merge toată galeria. Direcția este mai mult decât evidentă și de lucru nu chiar atât de mult. Chiar dacă vor mei veni viituri, digul tocmai construit de noi va ajuta să nu mai intre material la punctul de lucru.

După câteva ore de lucru, se termină sacii, mai depozităm ceva și în spatele lor, mai ales bolovani mari și hotărâm să ieșim. Clar nu mai venim aici fără saci.

                                                                             Porțiune din galeria de mină

Hotărâm să mergem să vizităm proaspăta amenajată Peștera cu Cristale din mina Farcu. Am participat la proiectarea amenajării și sunt curioasă să văd cum a ieșit. Mai oprim la o înghețătă în Damiș la tradiționalul local și ne îndreptăm spre Roșia.


Brijan ne va fi ghid. Părerea mea personală că amenajarea a ieșit foarte bine, au lucrat foarte curat și profesionist. Peștera merită vizitată, costul este de 15 lei. Accesul se face printr-o galerie de mină, unde într-o galerie a fost amenajat și un mic muzeu minier. 

                                                       Turiști în Peștera cu Cristale din Mina Farcu :D

Clar această peșteră poate deveni un puternic punct turistic care să schimbe economia locală.


Din fericire peisajul zonei este încă nealterat de tot felul de monștrii de beton, doar primăria printr-o atitudine fermă poate reuși să stopeze inițiative de construcție care pot să distrugă exact pentru ce vin turiștii momentan la Roșia.

Zona de acces în galeria de Mină care duce la Peștera cu cristale

Pentru că n-a fost o zi lungă și ajung devreme acasă la Beiuș, unde voi rămâne până la dimineață hotărăsc să închei ziua printr-o plimbare cu bestia neagră - Blacky pe valea Nimăieștilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu