Ponorul Munău...again

Perioada 04.11.2012

Zona Damiș, Ponorul Munău

Sunt una din persoanele care încă cred în potențialul Ponorului Munău. Știu, n-are cele mai mari sorți de izbândă, stratul de colmataj e destul de mare....dar după ce într-o zi de muncă, anul trecut am trecut din prima, într-o galerie în care nimeni, dar nimeni, să fie clar nu mai fusese niciodată, parcă licărul speranței s-a aprins încet dar sigur.

De atunci a trecut un an și câteva ture bune de lucru. Anul ăsta, recunosc, n-am investit mult timp în turele de decolmatare, n-am reușit nicicum să ne sincronizăm să ajungem la Munău cam de multișor deja.

După tura de ieri, de la cățărat, cu rămas să înnoptăm la Zenovia. Toni a ajuns și el cu trenul de ora 19 în Șuncuiuș. Pe Radu l-am recuperat dimineața, așa că iată-ne duminică în jur de ora 10, după o incursiune la izbucul Izbândiș în drum spre Munău.

Suntem o echipă relativ mare (pentru dimensiunile acestei peșteri)- Cristina, Maria, Marius, Radu și Toni. Titi și Lili sunt și ei cu noi, dar n-au în plan decât să intre la ”vizită”, dacă poți să-i zici așa :D

Ne schimbăm în combinezoane, mi se pare tare haioasă atitudinea lui Toni, care e încântat de salopeta lui Marius :D (zice că-i murdară, murdar de faină sau fain de murdară :D). De fapt e doar de praf, aș vrea să-i văd fața lui Toni când ar vedea salopete după o tură în Berna.

Intru prima. Zici că-i un făcut. Iar îmi pică fața când văd ditamai bolovanul care stă deasupra găuricii de acces din peșteră. Data trecută când am fost aici, am intrat tot prima...și am găsit o surpriză asemănătoare, dar jos, la punctul de lucru.

Chem artileria grea, băieții. Radu estimează că ne descurcăm cu bolovanul, așa că mă cobor și eu, leg bolovanul cu coardă și-l tragem afară. Îl scoatem cu atenție pentru că accesul este de fapt un plan înclinat format din bolovăniș. Sigur bolovanul a fost mutat de ceva viitură. Hmmm, mă tot gândesc cum a influențat ce e la interior dacă și aici se văd urmări.

Trec cu atenție de gaura de acces, pe sub bolovanii de la intrare și mă grăbesc repede să văd terminusul. Eu n-am fost în ultima tură, sunt curioasă cum au avansat cu munca.

Marius și Radu sunt convinși că trebuie să scoatem ceva mega-super-bolovan și trecem mai departe.

Schimbări, clar sunt de când n-am fost, barajul din saci de umplutură scoasă a crescut, dar nici n-a fost mișcat de viitură. Asta e veste bună, măcar atât.

Ceva a curs, e sigur, pentru că apa a adus cu ea PET-uri. Trece și restul echipei de strâmtoare. Va fi nevoie să scoatem câteva banane de pietriș/nisip până reușim să ajungem la bolovan. Aflăm ulterior, când ne punem la propriu la muncă că de fapt sunt 2 bolovani, de dimensiuni considerabile de tras afară. Umplem vreo 3 saci cu decolmataj și montam într-o clapsidră din tavan un sistem folosit la salvaspeo, un palan demultiplicat.

Legăm primul bolovan (mai mic cică) cu coardă, Marius, care e cu ham pe el, se pune un fel de contragreutate pe coarda care iese din palan. Radu ajută bolovanul de jos, e încastrat, dar până la urmă reușim să-l mișcăm. Radu iese de sub el, Toni stă în brațe la Marius pentru a fi mai grea contragreutate și până la urmă îl aducem sus. Toate astea, bineînțeles într-o atmosferă de mare haz.

N-ai fi zis că e așa greu la decolmatare. Marius, e lac de apă, a tras nu glumă.

Intră Maria jos, la săpat. Încercăm să scoatem umplutura din jurul celui de-al doilea bolovan. Până la urmă Radu și Marius merg la punctul de lucru, eu rămân pe post de contragreutate la banana, care nu o mai tragem în mâini ci prin palan. N-ai fi zis că se poate lucra cu atâta ușurință folosindu-ne nu forța ci inteligența. N-am făcut degeaba tehnicienii :D

Clar nu mai tragem aici din forță proprie, nici în altă tură! :D

Toni ridică banana, pentru a o goli în sac, Maria ține sacul, eu detensionez coarda și ajut la banană. Suntem super-eficienți.

al doilea bolovan

La al doilea bolovan, care noi am estimat că are cam 300kg ne punem iar pe poziții. Nu-l mai putem prinde cu coardă de jur-împrejur așa că vrem să batem un spit în el, să punem un as. După ce dă cu virgulă la expandarea spitului, Marius are ideea să găurim bolovanul, mai în vârf unde lungimea burghiului ne-ar permite să ajungem pe partea cealaltă a bolovanului. Zis și făcut. 

Sacrific o dynema, legăm dynema de coardă și-i dăm drumul:

Marius și Toni cotragreutate, Radu ghidează bolovanul, Maria e pe post de deviere umană la un colț unde freacă coarda. Îl ajut inițial pe Radu, până trece bolovanul de niște colțuri și mă pun contragreutate cu Marius și Toni. Mă uit la dynema care e trecută după clepsidra care ne ține pe noi trei + bolovanul.

Reușim să-l urcăm câte 5-10 cm până ajunge la o înălțime suficientă cât să-l culcăm pe mormanul de saci stivuiți lângă perete.

E ora 16 când declarăm încheiată ziua de muncă. Suntem mulțumiți de munca prestată. Ar fi bine să trecem totuși de pasajul ăsta în următoarele două ture, mult spațiu de depozitare nu mai avem.....

Speranța după cum știm moare ultima, pe mașină încercăm să ne încurajăm reciproc.

În cursul săptămânii vorbesc cu Peter de la CSA, Cluj, club care lucrează pe același sistem. În zic că poate ne întâlnim în sistem :D Ar fi cu adevărat o treabă faină!

Poate...într-o zi

Cristina