joi, 15 decembrie 2011

Decolmatare la Ponorul Fiului - Roșia


Perioadă 11.12.11
La o afimație a mea că sunt în căutarea marelui sistem, cineva mi-a răspuns că -Toți suntem. Și o dată ce-l găsim căutăm neobosiți un altul-. Întrebarea este cum poți găsi -marele sistem-? Din păcate sistemele accesibile, au fost deja explorate în anii 70-85. Dacă ești nesăbuit și crezi că ai putea accede la un altul, neexplorat încă, îți trebuie multă voință, determinare dar mai ales speologi dispuși la muncă. Ce fel de muncă? De cele mai multe ori decolmatare. Ce-ar însemna asta... Mergem la peșteră încărcați cu cele mai ciudate unele pe care te-ai aștepta să le vezi la un spolog: lopată, ragnă, ciocane, șpițuri, dalte, lopeți. Munca de decolmatare implică mutarea argilei (sau a unei cantități de umplutură) considerate în plus de către speologi dintr-o anumită porțiune de galerie pentru a face trecerea mai ușoră.
                                                                   La intrare

Genul acesta de muncă facem noi la Ponorul Fiului. Câteodată când prestez astfel de activități mă întreb ce-ar zice părinții noștri dacă ne-ar vedea. Cu siguranță ar fi preferat ca efortul acesta fizic să fie canalizat spre lucruri mai constructive...cum ar fi o grădină :D.
                                          Intrarea în târâș- de aici au început decolmatările

 Daca trecută când eram aici cu Adina și am trecut de vechea strâmtoare, văzusem că galeria continuă. Ce motivație mai mare ai nevoie? Fără să mai vorbesc de curentul proeminent și frigul pe care îl mănânci pe pâine când stai întins acolo și ghidezi banana plină cu argilă. 

                                                Nu ma pot abtine să nu pozez frumoasele relicve
Mergem cinci persoane la peșteră: Bimbi, Cristina, Horhe, Marius, Tudorică.
Ne înșirăm cinci persoane pe târâș și în capătul acestuia. În capăt intru eu, sunt mai mică un pic decât băieții și pot să umplu mai cu ușurință banana făcută special pentru turele de decolmatare. N-aș putea să spun exact câte am umplut. Atâtea, încât am eliminat o cantitate de argilă pe o lungime de patru metri și o adâncime de 50 cm. Dacă facem un calcul... cam 1.5 mc de material. Mai avem de săpat până ajungem la strâmtoarea care va trebui derocată. Suntem motivați însă. 


Partea bună a acestui ponor este apropierea lui de Izbucul Roșiei. Teoretic dacă intersectezi galeriile din sistemul Roșiei ai toate șansele să scapi de porțiunile înguste. Și ceva e sigur: la cât de mare este suprafața de captarea a acesti sistem și la câte ponoare captează.....galeriile nu vor fi mici. Să nu ne entuziasmăm prea repede însă :D. Un alt beneficiu al acestui ponor: se găsește pe partea stângă a Cheilor Cuților. 

După teoriile multor hidrologi, speologi și geologi sistemul Roșiei a avut de trecut un mare impediment în vremuri străvechi: Cheile Albiboarei și Cheile Cuților. Acest atuu ar trebui să fie de partea noastră. Un alt plus: diferența de altitudine între ponor și izbucul Roșiei este de 225m. Pentru o distață aeriană nu foarte mare diferența de nivel este chiar bună, deci am avea toate șansele să nu dăm peste o peșteră în sistem inundat. Câte posibilități...infinite.

Cristina

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu