Perioada 23.07.2012
Ne trezim cu gândul că trebuie să mâncăm ceva mai
consistent înainte să coborâm aproape 2000m diferență de nivel
și îm jur de 15 km de parcurs. Facem inventarul la mâncare, tot
ce avem în plus vom lăsa aici pentru ascensiunea finală. Ne-a
rămas destul de multă mâncare. Vom lăsa și patru butelii. Două
dintre ele au rămas în tabăra 1 pentru a le folosi când urcăm
data viitoare. Pregătim deci un sac menajer, în care băgăm toate
lucrurile și le punem sub un morman de bolovani alături de alte
lucruri lăsate de ceilalți.
Strângem cortul, e soare afară, suflă doar vântul și
e frig dar de îndată ce ne punem în mișcare totul e ok. Restul
echipelor au pornit și ele deja. Cine a zis că e ușor să cobori?
Nu mi se pare deloc, în condițiile date. Ajungem repede la cele
două porțiuni verticale, coborâm cu piolet ancoră. Zăpada e mai
bună decât ieri, fiind mai dimineață e și mai frig afară ( +
noi mai odihniți ) așa că merge mai repede. Ne deplasăm cursiv
până la șaua unde trebuie să traversăm acum către stânga.
Acolo vom avea de coborât, până în punctul cel mai de jos al
acesteia pentru apoi să trebuiescă să urcăm cam 100 m. Avem deja
urmele de ieri, care s-au întărit peste noapte așa că totul merge
bine.
Ajungem la porțiunea mai abruptă de dinainte de locul
unde a fost tabăra 1, deja e în jur de ora 11, zăpada e mai moale
și din nou simt că am un pic de emoții când mă gândesc la
avalanșele care le-am văzut curse zilele astea. Mai simt cum se
tensionează coarda ba între mine și Mihai, ba între mine și
Raluca. Nu cred că am mai mers legată în coardă fiind la mijloc
și mi se pare foarteeee obositor pentru că trebuie să fii tot
timpul la sincron cu încă două persoane.
După ce înotăm în zăpada (se pare că am făcut
mult asta cât am fost pe munte) distrusă ieri ajungem la
platouașul unde se găsește tabăra I. Reorganizăm bagajul, lăsăm
într-un cort montat de băieți echipamentul tehnic (colțari,
pioleți, ham, etc) plus pufoaică, șosete de puf, mănuși din
același material, cam tot ce considerăm că nu vom avea nevoie la
coborâre și în ABC.
La două din porțiunile cățărate la urcare se pune
acum coardă, nu e nevoie să faci rapel, cu un pic de atenție la
descățărare și ici colo cu o mână pe coardă – just in case –
trec repede. Mă uit la Misha care e în față cum abordează
grohotișul la coborâre. Parcă e pe o placă de snowboard. Se lasă
să alunece cât de mult posibil. Îmi vine parcă greu să mă las
așa -dusă de val- dar până la urmă îmi iese și văd că e mult
mai ușor așa, efortul depus e mult mai mic, pentru că nu mai pui
atâta opoziție în picioare.
La un pasaj ne oprim să ne regrupăm
îl văd pe Ilia că alunecă și uite-l cum se duce pe spate la vale
necontrolat. Interesantă mi s-a părut reacția ghizilor, care de
fapt nici nu a existat. Stăteau toți și se uitau la el cum
alunecă. Din punctul acesta de vedere mi s-au părut total
neprofesioniști. Prima care a mers să-l ajute pe bietul om care era
cam terminat era Magy. Observ că are o înclinație să vorbească
cu oamenii și să le explice... aud apoi că de fapt a fost pentru
10 ani trainer montan :)
Pe ghețar facem o mică pauză să ne regrupăm și
apoi urmează marele marș – aprox 10 km. Mă postez iar în
spatele lui Ed îmi însușesc ritmul și merg în mod mecanic în
spatele lui. Nu vorbește engleză așa că nu trebuie să fac
conversație dar parcă îmi pare bine, nici nu sunt în dispoziție.
Sasha ne așteaptă cu o masă caldă care mi se pare
dumnezeiască. În mod normal nu prea mănânc carne, dar a făcut o
ciorbă cum nu se poate mai bună. Primim după felul doi și
lebeniță (harbuz îi zic ei) așa că ne băgăm în sacii de
dormit mai mult decât sătui.
E bine totuși să știi că mâine nu trebuie să te
trezești la tradiționala oră 5 și că nu trebuie să atingi ceva
obiectiv măreț.
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu