Participanți: Costea, Costea 2, Cristina, Dima, Edy,
Ilay, Magy, Mihai, Misha, Peter, Raluca, Renat
Perioada 20.07.2012
Ne trezim iar la 5.45 și de data asta lucrurile se pare
că vor decurge comform planului. Luăm micul dejun și la 6.45 ne
regăsim aceeași oameni de ieri în elicoper. Partea bună e că am
putut să lăsăm lucrurile în elicopter de care nu am avut nevoie.
Mă postez de data asta lângă un geam și reușesc să trag câteva
cadre. Mă uit la fețe, parcă toată lumea așteaptă cu nerăbdare
să ajungă acolo, pe munte. E aceeași emoție pe care o văd de
multe de ori înainte să ajungem la ceva obiectiv. Încă nu ne
cunoaștem între noi decât foarte puțin așa că fiecare își
ține emoțiile pentru el.
Vremea este destul de ok, elicopterul nu mai are nici un
fel de probleme, așa că după un zbor de jumătate de oră ne găsim
în tabăra de bază avansată a vârfului. Mă uimește și de data
aceasta suprafața imensă care o ocupă acești munți. Kazbec le
arată piloților unde trebuie să aterizeze. Trag concluzie că
habar nu aveau, după reacția care o au.
Ar fi fost interesant dacă veneam pe cont propriu. Până
la urmă, după ce se învârte cu elicopterul de câteva ori
reușeste să aterizeze, ne face semn că trebuie să descărcăm
toată încărcătura în două minute. Elicele nu se opresc, noi ne
punem în șir indian și-i dăm drumul.
Avem cu noi ( pe lângă
echipamentul, mâncarea și corturile de altitudine) 2 corturi mari,
pentru presupusă bucătărie a lui Sasha, 3 mese la care să putem
sta în tabăra de baza și tot felul de gadgeturi care în primă
fază nu le-am văzut utilitatea dar care pentru o ședere de 2
săptămâni și-au găsit explicația.
Am văzut că există o tendință din partea rușilor
de a nu ne lăsa (pe noi fetele) să cărăm cutiile grele cu
mâncare. Mă întreb ce o să facă când mergem pe munte :D. Dacă
erau băieții noștri probabil ne mai puneau câte una în brațe :D
Vizibilitate destul de bună, când am ajuns de
dimineață, reușim să vedeam ghețarul pe care vom urca, piciorul
care ne duce în creasta principală și vestitul perete de marmură.
E incredibil de frumos. Nu pot să-mi imagina tura unor ruși pe vârf
(un raport văzut pe internet), care au fost aici iarna, pe ruta care
implică și peretele de marmură.
De jur împrejurul taberei de bază
suntem înconjurați de creste, multe cu o înălțime considerabilă
și deloc ușoare ca abordare. Când mă gândesc câtă lume e pe
traseul ce duce la Khan Tengri...nu-mi vine să cred că aici nu e
nimeni. Nu că mi-ar părea rău, dar sunt atâtea vârfuri de urcat
în zonă și nu înțeleg de ce toată lumea merge și se
îngrămădește acolo. Nu-mi pare deloc rău că am ales acest vârf.
Când am coborât din elicopter nu-mi vedea să cred
ochilor ce ne așteaptă. E într-adevăr impresionant...și cât
avem de urcatttt !!!!!!!!!!!!! :D
Montăm corturile care vor rămâne în tabăra aceasta.
Mă uit cam sceptică la corturile în care vom dormi în tabăra de
bază avansată, dar rușii par să aibă încredere în ele, așa că
îl întindem cât putem mai bine. Am primit și cortul de altitudine
în care vom dormi, e un North Face de expediție pentru patru
persoane.
Tot din cauza bagajului pentru avion am ales să ne dea ei
cortul pentru expediție și deși am privit cu scepticism acest gest
la început cred că a fost alegerea bună. În aproape 2 ore avem
deja tabăra ridicată așa că suntem liberi. Montăm și North
Face ul, preferăm să o facem aici pe pace și liniște pentru prima
dată decât acolo sus pe cine știe ce vreme...
Ne mobilizăm să facem o plimbare până pe ghețar,
în apropierea unei porțiuni mai dificile un pic de urcat (dat unei
zone foarte friabile de urcat – asemănător cu Grand Culoar de pe
Mont Blanc) pentru a duce din echipament. Din păcate rușii par să
omită să ne informeze și pe noi despre acest lucru (că se va
alimenta o tabără intermediară), așa că plecăm la drum doar cu
echipamentul individual...
Destul de multă lipsă de comunicare pare
să fie în această tabără dar încercăm să nu punem la suflet.
Încercăm să le atragem atenția rușilor să-și dea silința mai
tare în a ne ține la curent cu programul. Nu par foarte mulțumiți
de această cerință a noastră.
Facm deci o tură de aclimatizare de vreo 5 km și
diferență de nivel de aproape 400m. Pornim din ABC (advanced base
camp), luăm albia unui râu și mergem în amonte pe el. Avem de
făcut un traverseu pe un grohotiș. Tot materialul aluvionar sub
formă de bolovani pe care înaintăm este de fapt adus în vremuri
străvechi de ghețar de pe munte. Pe traseu ni se arată o creastă
care ni se spune că e granița dintre China și Kazachstan. Suntem
la aprox 3km de China!!!! :D
creasta ce delimitează granița dintre Kazachstan și China
Ajungem pe ghețar, un peisaj incredibil. N-am mai
traversat niciodată unul. Doar la televizor mai vezi așa ceva. Nici
o altă persoană nu mai este în zonă în afară de expediția din
care facem parte. O liniște incredibilă. Ajunși la un loc agreat
de Ed se instalează un cort în care depozităm fiecare echipamentul
adus. O parte din cel colectiv a fost adus de ei: corturi, butelii
corzi. Măcar atâta, dacă tot nu s-au deranjat să ne comunice
despre mica noastră excursie.
Singura problemă ce nu pare să se fi rezolvat este
vremea, începe să plouă. Sus, sigur ninge. Nu-mi place deloc...
sper să avem totuși o fereastră de vreme bună. În rest nu avem
deloc probleme, ne simțim foarte bine. Am ajuns azi, pe ghețar la
altitudinea de 3550m.
Tura nu a ținut foarte mult, vreo 4 ore, dar a
prins tare bine mișcarea. Pe când ne întoarcem în ABC, Sasha
bucătarul ne așteaptă cu o masă caldă, ceai și pepene. Din câte
văd ruși și kazacii beau foarte mult ceai. E un pic gătit însă
altfel decât la noi. Obiceiul e să pună un ceainic cu apă
fierbinte pe masă și unul cu ceai foarte concentrat. Rămâne la
latitudinea fiecarăruia cum și când și-l pregătește.
Azi am purtat pentru prima oară bocancii de altitudine
(de plastic) proaspăt achiziționați. Deși i-am cumpărat cam -la
ghici- și îmi sunt un pic mari, sunt sigură că pe munte, va fi un
avantaj, o să încapă lejer 2 perechi de șosete groase +
încălzitoare dacă va fi nevoie. Sunt o pereche de Koflach Arctic
cumpărați second de la o fată din Mediaș, cărreia îi mulțumesc
foarte mult că m-a ajutat. Văd că majoritatea expediționarilor au
bocanci de plastic. Petere, australianul are același model ca și
mine și îmi zice că la altitudine n-a avut deloc probleme cu
frigul cu ei. Îmi pică bine să aud asta.
Primim pe seară și mâncarea de altitudine pentru
prima tură de aclimatizare, plus două butelii mici pe persoană
pentru toată ascensiunea. Mai avem și noi încă două butelii mici
pe echip cumpărate din Oradea.
Împreună cu Dima încercăm să
daăm de capăt trusei sanitare, să vădă și ei că avem tot ce ne
trebuie în caz de nevoie. Este prima dată când reușim să
socializăm mai asiduu cu unul dintre ei, cu Renat. Știe cel mai
bine engleză dintre ei și pare foarte interesat să afle despre
România, despre noi. I se pare foarte haioasă limba română.
Încercăm să facem schimb de informații despre țări și limbile
aferente. Aflăm că au călătorit două zile cu trenul el și
Costea ca să ajungă în Almaty.
Din câte sperăm, mâine dimineață ar trebui să fie
vreme bună (azi a fost până la 11 pe munte, sus), vrem să ajungem
la tabăra 1 să o instalăm. Nu știm încă dacă vom rămâne
acolo sau vom coborâ din nou în tabăra de bază, în funcție
probabil și de starea atât de spirit cât și de sănătate a
oamenilor.
Dacă totul merge bine vom urca în tabăra doi în
următoarea zi, unde vom dormi planul fiind apoi să coborâm până
în tabăra de bază avansată. Vom avea de urcate aproximativ 1000m
diferență de nivel în fiecare dintre aceste două zile. Am văzut
azi o avalanșă cursă, pe unul din versanții din apropiere, sperăm
să se oprească ninsorile și să nu ne pună dificultăți mari
zăpada căzută deja.
Cortul din ABC ne arată ca un depozit. Pentru că avem
la propriu un par de lemn în mijlocul cortului (structura de
rezistență a acestuia) trebuie să dormim grupați doi pe o parte a
cortului și unul singur dincolo de par și un zid de rucsaci
clădiți. Eu sunt la refugiați, dincolo de zid :D. Totuși e bine,
apă nu intră în cort.
Peisajul e formidabil, dacă ceva e bună atunci e
starea de spirit bună, graficul e maxim.
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu