Participanți: Costea, Costea 2, Cristina, Dima, Edy,
Ilay, Magy, Mihai, Misha, Peter, Raluca, Renat
Perioada 25.07.2012
Revenim la programul când ceasul sună la ora 5. Mă
tot întreb oamenii care lucrează de la ora asta cum pot să dea
randament :D. Mă uit în oglindă, fața îmi arată azi mai bine,
nu mai e atât de umflată. Raluca are și ea o problemă la buză
care începe să arate mai bine. L-am rugat aseară pe Sasha să ne
fiarbă niște ouă pentru dimineață, nu mai pot să continui să
fac efort cu ceva mâncare ciudată a lor (care n-o pot mânca nici
eu nici Mihai), un fel de griș, la care noi i-am zis lăptuică :D.
Primim și cașcaval deci azi ar trebui să fie ok până în tabăra
1.
Mai ducem mâncare cu noi, primită aseară pentru
asaltul final. Suntem pregătiți să stăm pe munte șase zile.
Dacă s-ar alinia astrele și
totul ar merge strună am putea termina în cinci. Vom vedea în
funcție de starea oamenilor și condițiile meteo.
Azi, mai că suntem gata înaintea celorlalți, pornim
în ritm destul de alert. În timp ce înaintăm încerc să-mi
readuc aminte vizual traseul, obstacolele. N-ar trebui să fie
probleme azi până în tabăra 1. Nu mai oprim la locul de odihnă
deja tradițional, până pe ghețar, unde fusese montată tabăra
intermediară pentru echipament. Nu mai urcăm pe hornul super
friabil și ocolim prin dreapta, mai aproape de ghețar. Mi se pare
mult mai ok și mai puțin pasibil pentru căderi de pietre. E un pic
mai abrupt dar parcă nu sunt chiar atâția bolovani gata să-ți
vină în cap.
Cum am lăsat foarte mult echipament pe munte, în
tabăra 1, inclusiv cortul și avem la noi doar echipament individual
+ mâncarea pentru ascensiune suntem mult mai light decât prima dată
și ne mișcăm mult mai bine. A, da și probabil mult mai bine
aclimatizați :D. Cred că am răcit un pic, îmi simt un pic
plămânii ciudat când respir, așa că nu-mi este foarte ușor.
Picioarele îmi merg însă fără probleme :D, ceea ce e bine. În
cele două zone expuse, unde am cățărat s-a pus de data aceasta
coardă. N-am pus blocatorul pe ea, dar în caz de nevoie (măcar
psihologică, după cum am mai spus e totuși bună).
Sus, în apropiere de tabăra 1 se strică iar vremea și
începe să ningă. Creasta de dinainte de tabără, e în ceață
dar măcar urmele sunt făcute de data trecută așa că merge tot
mult mai repede. E în jur de ora 14 când ajungem la locul de cort.
Pentru că avem timp, hotărâm să lărgim un pic locul de cort. La
intrarea dinspre pantă, spre ghețar nici nu-ți vine să deschizi
cortul, mai ales dacă ai rău de înălțime. Îmi place cortul
ăsta, e destul de încăpător (dacă ești trei persoane) și
stabil la vânt. Poate pentru patru persoane cu bagaje de expediție
ar putea fi destul de problematic.
Avem timp azi să topim suficientă zăpadă pentru că
am ajuns în jur de ora 14 la tabăra I unde vom înopta. Mihai a
luat cu el o oală de jos, din tabăra de bază, mult mai mare decât
cele care le-am avut înainte, așa că suntem mult mai productivi și
eficienți decât înainte.
Mămânc iar o supă, de data aceasta o îmbunătățesc
cu salam, să fie mai consistentă (plus că avem destul de mult –
a mai rămas și de data trecută, așa că nu e cazul să facem
economie). Supa e asemănătoare cu Roltonul de la noi, numai mult
mai condimentată. Nu e neaparat pe gustul meu dar nu prea am de ales
aici. Ralu își face jumătate de pungă de paste Băneasa. Ne-am
eficientizat munca topirii zăpezii prin specializarea fiecăruia pe
un domeniu :D, unul se ocupă de pus zăpadă în oală, altul toarnă
în sticle, altul se ocupă de ceai. Ne ocupă foarte mult timp
această muncă dar măcar nu ne plictisim.
Mai facem iar selecție între lucrurile care le avem la
noi (nu vrem să cărăm nimic în plus la noi), așa că pregătim
iar un sac care îl vom lăsa aici. Cele două butelii sunt deja
goale, din trusa sanitară luăm doar esențialul, luăm cu noi doar
oala mare (e surprinzător de ușoară pentru ce capacitate are) și
cele două mici rămân aici.
Azi a nins enorm de mult, îmi fac un pic probleme
pentru starea zăpezii. Sigur s-au acoperit urmele făcute data
trecută, așa că nu ne va fi mai ușor la urcare. Când am pornit
în expediție mă așteptam să avem de-a face cu temperaturi
scăzute, eram pregătittă psihic, dar nu cred că mă așteptam să
ningă atât de mult. Ed, care e singurul care a mai fost (o dată)
pe acest vârf, dar care știe masivul Thian Shian foarte bine, ne
zice că acest sezon e unul cu foarte multe precipitații. Asta e, ne
descurcăm cu ce avem.
Singurul lucru care cred că îmi lipsește cu adevărat
când sunt pe munte în expediții e dușul, senzația de a fi curat,
de a te spăla, de a putea purta haine curate. Când casa îți este
în spate și fiecare 100 de g în plus contează, te uiți la
fiecare piesă de îmbrăcăminte în plus. Te trezești pe munte că
de fapt ai un rând de haine de corp pe care le porți toate zilele
cât ești plecat. Gândurile astea, legate de haine sunt fițe, așa
că nu mă luați în seamă. Îți asumi toate treburile astea când
te înscrii la o expediție și le conștientizezi încă de acasă
:D și ți le însușești.
Încercăm să ne dăm seama cum ar fi fost să fi mers
toate cele nouă persoane care ne-am înscris la expediție și ce
atmosferă ar fi fost. Parcă îmi e dor de cei de acasă și de
turele cu ei. Deja suntem plecați de 10 zile.
Cred dă în jur de ora 21, după ce povestim câte în
lună și stele (mai ales Ralu și Mihai) deja dormim. Mâine ne
așteaptă iar urcușul acela interesant, așa că ne va prinde bine
cât mai multă odihnă.
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu