Cățărat în zona Bohodei, M-ții Bihorului

 Participanți: Cristina, Călin, Horhe, Mădă, Tadi

Zona: Vf Bohodei, M-ții Bihorului

Scop: cățărat
Perioada: 01.10.2011

Se anunță un weekend cu vreme perfectă. Nici cald, nici ploaie. După un sezon plin în ale speologiei mă gândesc că aș ieși la cățărat. Demult îmi doresc să ajung în zona Bohodei. Majoritatea au alte planuri. Marius va fi în Padiș, Potyi în cheile Turzii, Ralu e plecată... Îmi găsesc însă echipă când merg miercuri la ședință la Salvamont. Tadi, una din persoanele care au bătut traseele în zona vizată chiar are în minte o tură, fără să știe că asta îmi doream și eu. Horhe vrea și el. Tura pare să se închege. Se mai anunță și Mădi cu prietenul ei Călin.

Presimt că va fi o tură reușită.

Ne vedem deci duminică dimineața în Beiuș la ora 9. Pe la ora 10 după ce trecem de Stâna de Vale și urcăm în Baia Popii cu mașina, o lăsăm acolo și o luăm la picior până sub vârful Bohodei. Deja se vede zona de cățărat. O luăm pe curbă de nivel până sub stânci, prin pădure și bălării. Tadi ne arată traseele de cățărat, trei la număr, ne zice câte ceva despre fiecare. 

                                                               La baza primului traseu

                                                         La baza celui de-al doilea traseu

Au fost concepute pentru a fi cățărate la mixt, adică asigurări atât fixe cât și mobile. Ajungem într-un fel de amfiteatru natural în care se găsesc toate cele trei trasee. Echipa noastră (Cristina, Horhe, Tadi) vom cățăra prima dată al treilea traseu întâlnit în sensul nostru de mers. Tadi va fi cap, apoi voi merge eu (vreau să fac poze) apoi Horhe. Primul traseu are 4 lungimi și al doilea 5 lungimi. 

                                                            Prima regrupare

 Ne-am mișcat binișor ținând cont că am fost trei în echipă. În primul traseu urcam în paralel cu Mădi și Călin, care erau pe o muchie în apropierea noastră.

 

                                                         Tadi in actiune in a doua lungime

                                                                 A doua lugime

                                      Mădi în prima regrupare din al doilea traseu din zonă

Pe când am ieșit noi din traseu deja urcaseră și ei pe același care vroiam și noi să îl facem. Așa că toată ziua am fost aproape toți împreună. Unul din puținele lucruri dezavantajoase de aici (cel puțin când e vreme bună) este întoarcerea la baza traseelor. Nu poți să faci rapel pentru că liniile lungimilor sunt decalate și nu foarte clare, astfel că trebuie ocolită toată zona de stâncă.

                                             Prima lungime din primul traseu din zona

                                                                  Aglomerație :D

Zona e excelentă, simți o plăcere deosebită să cațeri cu toată depresiunea Beiușului la picioare. 

Traseele nu mi s-au părut grele (asta ca și secund) poate ar mai trebui bătute câteva asigurări fixe, dacă nu cunoști zona, linia acestora este un pic comfuză. Când revenim (asta am stabilit deja că revenim :D) sigur luăm și mașina de găurit.

Un lucru e sigur: pentru a fi cap de coardă aici trebuie să fii creativ, acestea nu sunt trasee de escaladă, mai degrabă de alpinism, creatorii acestora lăsând loc la cei care le vor parcurge de inițiativă.

Încă nu îndrăznesc să mă gândesc cum ar fi iarna aici :D

Din al doilea traseu am ieșit destul de târziu, pe la ora 19 fără ceva, am ajuns pentru prima dată pe vârful Bohodei, deși fusesem în zonă de atâtea ori. Mă bucur că am avut ocazia să îl urc pe această rută.

O zi aproape perfectă. Într-adevărat cățăratul îți dă o senzație de libertare aparte.

Cristina