Avenul Fanea Babii -130m + ..

Participanți : Alin, Cristina, George și Raul

Zona: Lazuri, Pădurea Craiului

Perioada 8-9. 10.2011

-130m. Atât avea avenul când am fost prima dată în tura de vizită din primăvară, anul acesta. Terminusul părea promițător deci ne-am întors. N-a fost sufucient așa că am insistat. Rezultatul? Încă vreo 10m denivelare și vreo 20-25m extensie. Părea să se fi terminat ultima dată. Totuși..... a rămas un mic, mic semn de întrebare. Nu vroiam să vină iarna și să rămânem fără răspuns deci deși toate prognozele meteo arătau deloc bine ne-am mobilizat.

În ce consta semnul de întrebare? Într-o fereastră la mijlocul ultimului puț nou descoperit la care nu se putea ajunge decât din coardă. Am încercat atunci să ramonăm până la ea, dar era prea depărtată față de traiectoria corzii. Rezolvarea? O mână curentă.

Ne vedem sâmbătă seara la Beiuș, pentru a mai economisi timp și o luăm ușor spre Roșia, apoi păstrăvăria din Cheile Lazurilor și apoi un drum pe un afluent de dreapta în direcția noastră de mers. Urcăm de cu seară cu corturile în apropierea avenului pentru a vedea ploaia de stele din seara cu pricina. N-a fost să fie din cauza norilor... Sărbătorim „ revelionul” și avem o seară liniștită.

Intrăm de dimineață în aven. Echipez. E destul de simplă echiparea, mergi aproape din coardă-n coardă până jos. La baza puțului de 30m (la -130) Alin iese, e un pic peste gabaritul strâmtorii de care am trecut noi dățile trecute. Merg cu Raul și George. Echpez puțul recent descoperit, mă opresc la mijlocul lui, îmi creez o linie imaginară care ar trebui să o urmeze mâna curentă și îi dau drumul mașinii de găurit. Nu e tocmai curat avenul asta :D. Toate sculele sunt mai mult maro. Bat capul mâinii, încă trei gujoane și ajung pe buza ferestrei. Și acum verbul care îmi place să-l rostesc în unele momente: Continuăăăă!!!!! :DD

                                                        Ajutorul meu :D

Nu vreau să mă bucur prea devreme așa că analizez problema, văd că se strâmtează..din nou.. dar nu pare dificil deloc de abordat problema. De la buză mai merg vreo 4 m, înălțimea galeriei este de 3 m după care se strâmtează. Pare a fi vechea galerie, înainte de a se fi mutat nivelul cursului de apă mai jos (unde momentan se sifonează- se văd urme de argilă din abundență pe pereții galeriei).

Încerc să mă uit mai departe, se văd încă vreo 3-4m. În zona problematică pereții sunt foarte friabili, nu mi se pare o problemă să lucrăm aici.

                                                             Mâna curentă proaspăt bătută

Le povestesc băieților care între timp fac o supă și mă așteaptă cu o ciocolată caldă. Raul dezechipează până la baza puțului de la intrare de 40m. 

 Tot timpul la ieșire din cauza argilei (care este mai degrabă puțină și peste tot) ne alunecă blocatoarele. 

Este o aventură numai să ieși de aici. Partea bună e că nu sunt strâmtori decât jos.

                                                        Nu e tocmai curat în avenul nostru

La ieșire mi se pare că simt fum. Alin ne povestește că atunci când a ieșit el se uitau la gaură trei săteni. Unui dintre ei i s-a făcut milă de geroge și Alin pentru că le era frig și le-a făcut foc. Afară o vreme că nici un câine n-ai scoate afară. Mai trebuie să strângem și corturile. 

                      Gunoaiele de la baza primului puț. Probabil sătenii au impresia că" le înghite pământul"

 Plouă și este frig.

Mă gândesc că toamna nu-i ca vara aici. Probabil e ultima tură de aici de anul acesta. Măcar știm că mai avem de ce să ne întoarcem. E tot ce am vrut oricum de la această tură.Am stat în peșteră șapte ore, nu mult dar productiv.

Urmează spălatul echipamentului, care nu e puțin și nu e deloc curat :D. Partea „ frumoasă” a speologiei :D

Cristina