Avenul din Șesuri

Scop: Avenul din Șesuri

Perioadă 23-25.09.2011

Participanți C.S. Cristal Anca, Bimbi, Cristi, Cristina, Dani, Horhe, Luci, Mircea, Mișu, Peter, Potyi, Ralu, Raul, Sergiu,

P.N.A. Ancuța, alți membri FRS Andrei, Ani, Angheluș, Cătălin, Darius, Manon (Franța, participantă la Stagiul Feminin Internațional), Tudor

Demult ne-am propus să facem o tură în acest aven. Mulți au povești cu el, Marius cel puțin o dată la două luni ne povestește cum la intrare când era începător, l-a întrebat un coleg dacă știe să treacă o fracționare și cu seninătate a întrebat ce e aceea :D o fracționare. Bimbi are povestea lui, de la examenul de monitori, eu am povestea mea de la tură de pregătire pentru avenul Berger când am fost cu Raluca până la cota -130m și am făcut 2 ore dus-intors. Și mulți alții au propriile lor povești. Am vrut să oferim prin această tură posibilitatea începătorilor de la noi de la club (prin începători înțelegând cei deja care știau TSA) să-și creezi propria poveste și de asemenea să vadă unul dintre cele mai frumoase și mai sportive avene din zonă.

După ce am rezolvat cu avizele, necesarul de echipament, fișa de echipare, informarea participanților, iată-ne joi seara la ședință la club încercând să ne facem o idee desprecâți vom fi în tură. La prima numărătoare ies cam 20 de persoane. Încercăm să ne facem un plan. Ralu și Bimbi își iau răspunderea de a echipa de vineri avenul pentru o mai bună desfășurare a turelor de vizită pentru sâmbătă.

Mă sună Ralu vineri în jur de ora 12 că acuma sunt pe cale să iasă din oraș . Graficul pare a fi maxim. Ne împărțim în mașini în funcție de disponibilitatea de a pleca de la muncă. Mă lipesc de Mircea și mașina lui, noi plecând la ora 16. Marius și cu mine ne-am ocupat un pic mai mult de organizare, mă gândesc că unul dintre noi ar trebui să ajungă mai repede, trebuie rezolvat și cu locul de campare care va fi lângă ghețarul de la Scărișoara, comuna Gârga. Pe drum ne gândim la Ralu și Bimbi care trebuie deja să fie în peșteră. Nu va fi ușor pentru ei să intre și mâine, mai ales că trebuie să fie și șefi de echipă, în funcție de disponibilitate.

La 19, 30 seara ajungem la punctul de informare de la ghețarul de la Scărișoara, locul de întâlnire. Vedem mașina lui Bimbi, parcată lângă căsuță și chiar și pe ei. ??????? Vedem bine??? Au pecat la 12 din Oradea.... Până ne lămuresc ce s-a întâmplat ne-a cam căzut fața. Drumul fiind în lucru a fost închis până la ora 18, 30, circulația fiind oprită. Încercăm să ne mobilizăm și să vedem ce e de făcut. Vorbim cu o tanti pe al cărei teren stătuserăm data trecută cu cortul, în speranța că ne va lăsa și de data aceasta contra-cost. Rezolvăm. Deși se apropie ora 20 vertiginos Bimbi și Ralu hotărăsc să intre oricum la echipat. Până se organizază ei doi noi facem echipamentul, pregătim bananele astfel încât să poată pune corzile până dincolo de puțul de 30m, zona cu prăbușiri cum îi zicem noi.

În jur de ora 21 se pleacă din tabără, noi facem focul.Nu la mult timp îi auzim piuind prin pădure, în încercarea de a găsi avenul și de a se găsi între ei.

Încet, încet ajung și celelalte mașini. Ne mobilizăm să facem listă cu toți participanții...surpriză...un pic mai mulți decât estimasem....28 de persoane!!! Facem un program în mare, în speranța de a nu ne suprapune foarte mult pe porțiunile cu corzi după cum urmează:

Echipa 1: Marius (fiind singurul care mai fusese până în căpăt își ia responsabilitatea de a echipa de la prăbușiri până în capăt), Ancuța, Horhe, Mircea, Peter

Ora de plecare din tabără a fost estimată în jur de 8

Scop: atingerea cotei finale și echipare

Echipa 2: Cristina, Cristi Maghiar, Dani, Manon, Potyi, Raul, Sergiu. Echipa -de cărat :D- era desemnată să dezechipeze până la ieșire . Trebuia să ne intersectăm cu Țupi și echipa lui, să-i lăsăm pe ei să iasă primii și apoi să dezechipăm. Plecare din tabără ora 9,15. Scop: atingerea cotei finale și dezechipare

Echipa 3: Țupi, Ane, Angheluș, Darius, Ralu, Tudor, Vodă

Scop: atingerea cotei finale și vizită. Plecare din tabără 10,30

Echipa 4: Luci, Andrei, Cătălin, Ovidiu.

Scop: atingerea cotei de -130m , vizită. Ora de plecare din tabără: 11.30

Echipa 5: Bimbi, Ancuța, Rambo

Scop: atingerea cotei de -130m , vizită. Ora de plecare din tabără: 12.30

Echipa 6, foto : Poșme și Mișu.

Scop: foto în zona lacului de la cota -100m. Ora de plecare: independetă:D

Acesta a fost planul inițial, bineînțeles socotelile din teren nu prea se potrivesc cu cele de acasă. Nu s-au schimbat foarte mult...ne-am adaptat la oameni, la situație astfel încât că echipa lui Țupi a rămas formată doar din el, Ane și Tudor apărând o a patra echipă formată din Ralu, Darius, Angheluș și Vodă, echipă care avea ca scop atingerea cotei de -200, asumându-și și funcția de a dezechipa (ei fiind ultimii care intraseră).

Până acum am expus mai mult partea organizatorică a întregii acțiuni. Voi încerca să expun un pic experiența văzută prin ochii mei.

După cum ziceam am pornit cu colegii din tabără în jur de 9.30, primul om din echipă intrând în peșteră la 10,10 dimineața. Săritoare după săritoare ne dăm liber, Manon vine după mine, apoi Sergiu, Raul, Potyi și Cristi închid șirul. Ne regrupăm doar la ultima săritoare înainte de lac. Trec prima lacul și am scăpat fără să mă ud la picioare. Restul nu sunt chiar atât de norocoși, apa s-a tulburat și nu mai se văd bolovanii pe care trebuie călcat. După puțul de 30m dăm de activ și apoi de pozitiva care este echipată permanent. Se urcă în paralel cu o scurgere parietală imensă. E frumos. Și urmează ceva și mai frumos apoi. Ar prinde bine o tură foto în zonă. Majoritatea pozează doar în zona lacului, este mai aproape de intrare. După o sală frumușică foc vin mai multe săritori când pozitive când negative, unele făcute la liber altele echipate de Marius. Zona respectivă nu are săli mari. După o cățărare , ies dintr-o fereastră și nu-mi dau seama unde am ieșit decât când mă uit la Manon care urmează după mine. Fereastra se află la mijlocul unei scurgeri imense cu o înălțime de vreo 25m. E greu de descris în cuvinte. La săritoarea care urmează îl ajungem pe Horhe, care era în echipa lui Marius.

Luăm o pauză să le dăm avans pentru a putea echipa, stăm la un taifas 20 min la -160 :D și îi prindem din urmă apoi la ultimul puț care are 20m. Dăm de activ din nou. Până coborâm toți din echipă Marius și ai lui deja merseseră un pic în zona orizontală a peșterii dar hotărăsc să iasă pentru a nu ne intersecta pe corzi. Din secțiune știam că partea activă e destul de lungă. Înaintăm un pic și dăm de o zonă cu foarte multe formațiuni. E foarte frumos. E însă și destul de sportivă. Multe descățărări, e și destul de alunecos, trebuie avut grijă, un accident în zona aceasta ar însemna o mobilizare salvaspeo foarte mare. Dăm de o pozitivă, urcăm la liber, vine o săritoare care trebuie coborâtă tot la liber. Potyi coboară în față, înainte să cobor și eu hotărăsc cu Cristi că ar trebui ieșit, echipa deja dă semne de oboseală. Din ce am văzut ulterior pe secțiune și hartă mai aveam vreo 20 min până la sifonul terminal. Peștera tot acolo rămâne, a fost totuși o alegere bună, așa nu ne-am intersectat cu alte echipe pe zonele de coardă.

Pe parcurs, la ieșire ne întâlnim cu toate echipele, unii sunt deja pe activ ( echipa lui Țupi și a Ralucăi) alții abia la prima pozitivă. Ne minunăm și la ieșire cât de frumos este avenul. Puț după puț ne apropiem de ieșire. E încă lumină. Am stat în peșteră 10 ore fără vreo 20 min. Probabil toți simțim o urmă de mulțumire după ce am văzut ce am văzut. Ne îndreptăm spre tabără și la foc așteptăm să vină și celelalte echipe. În jur de ora 22,30 apare și echipa Ralucăi, ultimii care au ieșit din peșteră. Au dezechipat până la ultimul puț înainte de prăpastie.

Facem o ședință de jumătate de oră, analizăm mersul lucrurilor de azi din peșteră, în ideea de a remedia problemele pe viitor, hotărâm echipa care intră mâine la dezechipat restul avenului și socializăm un pic la foc. Nu prea mult, se simte că azi a fost o tură lungă și nu este atmosfera cu care sunt obișnuită la foc.

Duminică dimineața la 7,45 Marius vine la cort, trebuie să ne pregătim de intrare pt a dezechipa, mai avem apoi de spălat corzi, echipament, invetar, va fi o zi plină. Ne mobilizăm Luci, Raul Marius și cu mine să intrăm în peșteră. E o zi atât de frumoasă de toamnă că aproape îți vine să lenevești la soare. 

Pe la 11, 30 suntem afară deja, începe febra strângerii bagajelor, hotărâm să spălăm corzile lângă casa speo de la Gârda. Suntem mulți și terminăm repede. Ne luăm rămas bun și ne îndreptăm care încotro.

A fost o tură reușită, din 28 de oameni care au fost în aceeași zi în aceeași peșteră 18 au ajuns până cel puțin la activ (aprox-200). Tot timpul este loc de o mai bună organizare dar numai din experiențe anterioare putem învăța. O frumoasă tură pentru un frumos și plin sezon speologic!

Cristina