In fiecare an cand vine iarna vine si o saptamana de patrula Salvamont la Vartop. Anul acesta colegul de patrula este Meky. Din pacate la cat este de cald afara zapada nu mai este nimic asa ca ma gandesc nici macar sa-mi iau schiurile la mine. Nu ma indur insa sa nu duc macar clapari. La cabana salvamont sunt schiuri asa ca daca .....ninge .........sigur nu ratez nimic :D. Am patit asa si anul trecut, a nins abia dupa doua zile de patrula.
Dar anul acesta zapada si iarna ... aproape ca si cum n-ar fi fost, mai ales in Apuseni unde altitudinea muntilor este mai mica.
Ajungem la cabana la Vartop luni la amiaza si afara ploua :(. Atmosfera in statiune e deplorabila. Noroi peste tot. Am oricum de lucru la comp asa ca azi raman in cabana si-mi vad de proiecte.
Marti se mai ridica norii asa ca iesim un pic sa ne miscam. Meky are in plan un traseu pe o vale nemarcata. Este vorba de unul din afluentii Luncsoarei - valea Tarniciori. Urcam pana dam de creasta ce separa Ariesul de Luncsoara. Coboram pana la avenul din Hoanca Urzicarului. Nu am fost niciodata in el dar sper sa ajung anul acesta. A venit si Delu cu noi in tura (de la cabana cetatile Ponorului)
Valea este destul de interesanta, apar stanci si gasim niste pesterute cu posibilitati de continuare. Nu avem la noi echipament speo, asa ca hotaram sa mai venim in zona.
Aproape de intersectia cu valea Luncsoarei dam de un mic canion.
Intersectam valea Luncsoarei si o luam pe drum, in amontele raului, pana la Cantonul Luncsoara. dam de traseul triunghi galben.
Facem o mica pauza la cantonul Luncsoara si o luam amonte pe un alt afluent, paralel cu cel pe care am coborat - valea Staurului de Piatra. Dam de un sorb interesant, care atesta prezenta calcarului in zona.
Cam in doua ore ajungem deasupra statiunii Vartop
Tura ne-a tinut 3.40ore. Am facut 8.2km si o diferenta de nivel 600m.
Pana joi cand a venit Bogdan din pacate am avut mult de lucru asa ca a trebuit sa stau lipita de laptop.
O tura ce am mai mai facut-o si merita mentionata este drumetia facuta pana la Pestera Portile Bihorului.
Participanti: Bogdan si Cristina
Dat zonei in care se gaseste ( de exploatare miniera ) accesul la ea, pe un traseu marcat nu mai este posibil. Traseul ce pornea din localitatea Baita si urca pe drumul, paralel cu Crisul Baita (triunghi rosu) a fost compromis de exploatarea ce nu mai permite accesul in interiorul sitului.
Singura varinata este sa cobori pe unul din afluentii Crisului Baita si sa dai in zona de dincolo de bariera exploatarii.
Pe vale, foarte multe flori - se vede ca a venit primavara.
Nestiind exact unde este pestera intrebam un barbat cu care ne intalnim. Ori n-am inteles noi bine, ori nu ne-a explicat el bine cert este ca am cercetat vreo trei vaii in plus pana am gasit pestera.
Probabil nici azi nu o gaseam daca Briju si Mircea Petrescu nu ne explicau telefonic intr-un moment cand telefonul a avut semnal.
Partea buna in toata plimbarea asta in plus: am mai gasit doua gauri de pestera. Le-am luat si lor coordonatele GPS.
Un alt lucru ce a imbunatatit tura: am vazut 2 caprioare (Bogdan 5) si o bufnita, care o perioada de drum ne-a insotit urmarindu-ne curioasa incotro mergem.
In cele din urma am gasit pestera. Mai fusesem o data, la un Congres Speo dar atunci am venit pe un drum de exploatare forestiera care acum nu l-am intersectat (din pacate). Cavitatea e mai mult o alveola. Un aven face legatura intre intrarea principala si dolina de deasupra pesterii.
Am facut in jur de 10km si o diferenta de nivel pozitiva de aprox 650m
Sper, anul viitor la patrula de iarna sa am motiv sa-mi duc schiurile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu