Scop: Pestera
Corbasca din Valea Tarcaitei
Participanti:
Bogdan G, Bogdan O, Bogdan S, Cristina, Emil, Janos, Moni, Serban,
Timea
Zona: M-tii Codrul
Moma
Perioada: 17.03.2013
Continuam se pare si
weekendul acesta seria turelor facute, in special pentru incepatorii
de la club in pesterile mai usoare din zona astfel incat noii membri
sa se familiarizeze cat mai mult cu mediul subteran.
Trebuie sa recunosc insa
ca tura aceasta am ales-o astfel incat sa vad o pestera noua. Ma
documentez inca din cursul saptamanii despre cavitatea care sa o
aleg. Meky imi sugereaza pestera Corbasca din valea Tarcaitei. Suna
destul de interesant.
Intr-o convorbire intre
Meki si Serban acesta i-o descrie ca fiind "putin mai sportiva"
asa ca duminica dimineata cand ne vedem la Beius toata lumea asteapta
sa vada "ceva mai sportiva?"
La iesire din satul
Tarcaita, trebuie trecut de stadion, luat pe drumul ce duce spre
stanga in directia de mers descrisa. Inca aproximativ 4 km si avand
cursul vaii Tarcaita pe partea dreapta veti da de o gospodarie, la
care se poate ajunge doar trecand un pod "pietonal" vorba
lui Meky.
Noi am lasat masinile la
pod si dupa ce am trecut valea vis-a-vis am dat de o poteca, care
dupa descrierea doamnei ce locuia la gospodarie "trebuia sa ne
duca pana la pestera". Poteca urca cam pana la jumatetea colinei
si o ia spre stanga la un moment dat, in directia de mers spre
pestera.
Un portal de aproximativ
3x2 situat pe un afluent al vaii Tarcaita semnaleaza ca am ajuns la
intrare. Deoarece e frig afara si solul destul de inghetat hotaram,
pe planul inclinat de la intrare sa punem o coarda care o avea Janos
la el (pregatit baiat!) pentru a ne ajuta in caz de dificultate.
Descrierea pesterii:
in Catalogul Carstului din
Romania al d-lui Goran, citesc acasa (la intoarcere bineinteles :D)
ca Pestera Corbasca are 380m lungime, o diferenta de nivel de -55m si
se gaseste la altitudinea de 750m.
O
descriere foarte pe scurt a pesterii ar suna probabil asa: toata
pestera este o diclaza si tot parcursul ei, un ramonaj.
Destul
de multa atentie trebuie avut chiar de la intrare deoarece am avea
tendinta de a merge pana la baza planului inclinat. Aceeasi tentinda
am avut-o si noi, dand de o galerie sub forma de tub, destul de
ingusta.
Intru singura aici deoarece Bogdan S care e langa mine nu
cred ca s-ar potrivi cu dimensiunile acesteia. Merg pana in finalul
galeriei care pastraza aceeasi inclinatie si dau de un mic sifon.
Daca e sa ma gandesc bine nu cred ca suntem la mare diferenta de
nivel fata de nivelul vaii.
Ma
intorc, le povestesc si celorlalti. Serban mentioneaza ca a vazut o
galerie pe peretele din stanga, cum urcam noi acuma, asa ca arunc o
privire. Da! Asta e.
Sfat: la
coborare, pe la mijlocul planului inclinat uitati-va mai bine pe
peretele din dreapta in directia de coborare. Veti vedea o fisura cam
de 50 cm latime.
Din
zona aceasta peretii sunt acoperiti cu scurgeri parietale si peisajul
e destul de dragut. Am vazut si multi lilieci care par inca ca
hiberneaza. Un plan inclinat destul de expus si apoi o succesiune de
saritori care se parcurg in ramonaj pentru cei mai incepatori ar
putea parea destul de expuse.
La baza acestui plan inclinat o
strantoare face ca singurul privitor sa fiu eu. Finalul ... o salita
cu formatiuni care la terminus, are ceea ce pare a fi un semi-sifon.
Poate ar trebui sa revin aici vara cand apele sunt mai mici.
La
iesire ne miscam destul de bine, asa ca toata tura sa fi tinut cam 3
ore?..ceva de genul.
Recomandare:
daca
tot sunteti in zona n-ar strica sa vizitati si Rapele de la Mierg, un
fenomen asemataor cu Groapa Ruginoasa din M-tii Bihorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu