Avenul Pașcalău

Perioada 25-26.08.2012

Participanți: Alin, Cristina, Dani, Maria, Peter, Raluca, Titi

Pentru că în expediţie nu treceau două zile în care să nu-l pomenim pe Paşcalău Traian şi pentru că Ralu şi cu mine rămăsesem datoare cu o tură în respectivul aven hotărâm pe weekend să mergem în zonă. Dat Congresului de speologie care se apropie vertiginos (vrem să prezentăm Pașcalăul sub formă de hartă și video) mai trebuie să tragem nişte cadre plus de luat ceva măsurători pentru terminarea cartografierii peşterii (sperăm totuşi să mai găsim ceva şi pe viitor :D) Este avenul nostru în care s-a investit mult suflet, timp și muncă de la mulți oameni).

Din cauză că noi venim dinspre Beiuș ne dăm întâlnire la aven la ora 9. Suntem șapte oameni care vom intra în cavitate.

 

Ralu și Dani vor echipa și cartografia un puț identificat în ultima tură de către Dani și Tudor. Destul de interesant de altfel, puțul merge paralel cu o bucată de galerie verticală, pe unde parcurgem noi galeria principală. Trebuie echipată coborârea deci îşi iau cu ei şi mașina de găurit care nu are o greutate nu foarte mare (Dewaltul nostru light :D).

Eu mi-am adus tot echipametul foto cu mine, pentru a mai face cadre care să le folosesc la montajul cu avenul în cauză.

Fiecare pare să aibă câte un scop, deși destănuit doar mai târziu :D. Maria e dornică de TSA (și-a găsit avenul la fix – cred că e prima persoană care pune piciorul aici pentru tehnica de coardă :D).

Peter, are probleme cu spațiile mai înguste, data trecută a fost doar până la adâncimea de -100m, la vechiul terminus, iar acum și-a propus să coboare mai jos. Alin și Titi ajung să fie echipa mea foto până la urmă.

Până Ralu repetă cu Maria un pic despre tehnica de parcurgere a verticalelor (Maria e căţărătoare, dar îi place și ideea de speologie), eu mai povestesc cu Alin despre primul puţ ce trebuie echipat (restul e echipare fixă). Ia la el amaraje. Între timp apare Costel (aşa cred că îl cheamă), vecinul avenului care de fiecare dată când apărem își face şi el simţită prezenţa. Iar îmi zice că am gură mare, că m-a auzit de acasă :D. Ține să-i facem poze la cules de prune aşa că Dani, până intrăm în aven îi face pe plac.

Alin îmi dă liber şi că intru în sfârșit în aven, la răcoare. La baza primului puț (15 m) văd „șarpele” care l-a speriat pe Dan data trecută – Am aflat de fapt acasă după ce Ralu s-a documentat că era o năpârcă, o specie de șopârlă fără picioare care seamănă cu un șarpe. Încerc să surprind animalul într-o poză până vin colegii.

Ne regrupăm prima echipă și coborâm pe probușiri. N-am mai fost aici din primăvară, de la tabără. Îmi era dor de avenul ăsta sportiv. Îmi place că te pune să-ți coordonezi fiecare mișcare, ai multe locuri de descățărare destul de expuse, dar interesante de altfel. Încerc să-mi creez în minte cadrele pentru când ne întoarcem. În sala mare, de după prăbușiri identific puțul unde vin Ralu și Dani. Mmmm, ce-aș rămâne și eu aici :D, dar am treabă.

Nu-mi vine să cred ce uscat e avenul. Altă dată până aici deja simțeam umezeală la piele (poate o fi de vină și salopeta, care e cammm desfigurată :D). Urmează succesiunea de puțuri și apoi strâmtoarea de la -100m. Aici e vechiul terminus. Pe săritorile de mai sus, abia că se prelingea apă. Dacă stau și încerc să vizualizez traseul în minte, cred că pot să parcurg tot avenul, știind fiecare obstacol. Sper din suflet să putem trece în viitorul apropiat mai departe de ultimul terminus și să nu trebuiască să renunțăm la Pașcalău :(.

Stau dincolo de respectiva strâmtoare să-l aștept pe Peter, poate are nevoie de mine. Trece cu ușurință, așa că după primul puț găsit de noi (de aprox 15m – fiind cred și cea mai frumoasă zonă din tot avenul, cu niște scurgeri parietale) intrăm în meadru. E zona care o parcurg câteodată cel mai greu, fiind cu banană. Parcă toate se agață tot timpul.

Alin îmi spune că Peter s-a întors la una din strâmtorile de pe meadru. Știu că va fi oricum mulțumit de tură, pentru că și-a depășit ultimul terminus. Alin are și el o problemă la o gâtuire, dar îi zic să insiste, în poziție bună sigurr trece. La întoarce își poate dă TSA-ul jos dacă vrea să-i fie mai ușor. Titi și-a însușit una din banane și tot avenul nu l-a mai putut nimeni dezlipi de ea. Maria fluieră pe meadru, așa că suntem toți bine.

Ajung în cap de puț, încep să echipez (coarda e lăsată acolo, doar fracționarea de mai jos de capul de puț o desfacem, să nu se deterioreze coardă, curgând apă pe ea). N-am mai văzut puțul ăsta atât de uscat niciodată. Uauuu, incredibil.

La baza puțului ( cam 28m, circular, curat și frumosss :D) ne organizăm pe bază de rapid, știu că Peter nu are mâncare la el (are folie la el în schimb). Stabilesc cu Titi și Maria pozițiile pentru poză, ne înțelegem cam greu așa că nu iese cine știe ce. Maria are probleme cu folosirea blițului :(. Ralu, Adina unde sunteți ???? :(

Coechipierii mei o iau rând pe rând în față, mă simt cam abandonată de echipa mea foto. Până la urmă reușesc să trec în fața lor și gata! Nu mai trece nimeni! :D Stop cadru!!!!, doar de asta am venit! Peter se implică și el, acum că știe că a trecut de strâmtoarea de jos, buna dispoziție revine. E greu de înțeles, dar îmi place avenul ăsta la nebunie. O ținem din cadru în cadru până ajungem la Dani și Ralu care tocmai urcau și ei puțul cartografiat. Se pare că zona fusese deja explorată, de cei de la CSA, împreună cu restul avenului în anii '70, deoarece colegii mei au găsit o urmă de cizmă. Nu apare însă pe vechea hartă.

Ținem o scurtă sesiune foto și la intrarea avenului, apoi ne îndreptăm spre tabără unde ne regrupăm cu Bogdan și Raul. Ne așteaptă cu foc și muzică. Raul cântă tare fain așa că sărbătorim ziua lui Titi în stil mare.

Duminică dimineața ne cam lungim la o poveste și la spălat de echipament, așa că pe majoritatea nu-i mai trag sufletul către Munău. Sincer în fiecare a doua zi după o tură în Pașcalău mă și întreb de ce ne tot facem planuri post-Pașcalău. Nu ne iese niciodată mișcarea.

Ne mobilizăm totuși să căutăm un aven (avenul dintre Glimee), găsit de Dani în cartea Carstul din Pădurea Craiului. Bogdan și Raul se îndreaptă spre tren. Raluca, Maria și Bogdan2 merg la o tură de vizită în Peștera Țigăniște, Peștera Huda lui Lae și P. De la Întorsuri. E prima tură a lui Bogdan2 la club și mai exact primele peșteri neturistice vizitate. Sunt curioasă ce va povesti joi la club, dacă i-a plăcut.

Noi ne-am învârtit toată ziua în zona vârfului Glimeaia. Nu pot să zic că am găsit avenul din prima :D, dar măcar ne-am plimbat. Spre seară când ne pierdusem orice chef, un dămișean ne-a arătat guffru-ul (vorba lui Ștefan) cu o intrare care avea lățimea de max 70 cm. Ulterior am aflat că fusese Potyi în el, dar sincer m-a impresionat ce poziționare bună are, raportat la poziționarea avenului Pașcalău, ponorului Munău și a peșterii Toaia. Clar grand sistem așteaptă să fie descoperit de speologi. Cam greu, ce-i adevărat :D

Cristina