Tabara Speo CS Cristal

Participanți: Alina, Andreea, Bimbi, Bogdan, Claudiu, Călin, Cristina, Dan, Horhe, Jancsi, Lore, Marius, Mircea, Peter, Potyi, Radu, Stephane, Ștefan, Timi, Vlad, Tamaș, Tudor Tămaș, Țupi, Vlad

Tabăra de bază- La Întorsuri

Zona de lucru: Damiș- Roșia- Lazuri

Perioada: 12-15.08.11

De ceva ani tot ne propusesem să facem o tabără mai mare. Anul acesta Dan a luat inițiativa și ne-a propus o perioadă pentru a ne pune în aplicare planurile.

Fiind un weekend prelungit pentru cei mai mulți dintre noi, din cauza zilei libere de luni majoritatea au rămas până în acestă zi, ca apoi fiecare să revină când poate.

Pentru weekendul acesta ne-am organizat cam în felul următor:

Vineri am pornit devreme din Oradea cu o mică oprire prin Beiuș să iau echipamentul având în plan peștera Ciur Ponor. Una din peșterile mele preferate, are cam tot ce își poate dori un speolog: formațiuni, săli mari, verticale, apă. Este într-adevăr o peșteră completă. Participanții la tură au fost Cristina (eu), Horhe și Stephane, prietenul nostru francez care l-am cunoscut anul trecut în expediția Berger 2010 și care anul acesta s-a lipit de noi la mai multe ture în zona munților Apuseni.

Deoarece am fost doar noi trei, am avut mare spor la mers. Sunt pentru a multa oară în acestă peșteră dar de fiecare dată pot să spun că mă uimește și mă încântă. Am făcut doar 4 ore și jumătate dus-întors până la sifonul terminal, văzând doar activul principal al peșterii și făcând aprox 6km din cei 20 care îi are peștera.

Sâmbătă.

Echipa Fanea Babii (Cristina, Horhe, Potyi, Stephane, Țupi și Vlad) - După o noapte grea și o dimineață la fel de grea pentru mulți dintre noi, ne-am mobilizat și la ora 10,30 eram la punctul de întâlnire din Cheile Albioara pentru a ne vedea cu Țupi și Vlad. Un drum lung de aproape 40 de minute, până am trecut de păstrăvăria din Cheile Lazurilor când am luat-o apoi pe un drum secundar care ne-a dus până la 5 minute de intrarea de la peșteră. Intru prima pentru că echipez, Stephane după mine, Horhe și apoi Potyi, Țupi și Vlad care trebuiau să stabilească poziția unor spituri care trebuiau plantate până ce noi ne desfășuram munca de derocare de la noul punct de lucru de la -134 m ( vechiul terminus era la -130 :D ). Cam 5 ore de lucru, o singură pauză și multă ambiție până ce ne-am uitat prin gaura care se lărgise considerabil și ne permitea forțarea ei. Potyi bate 2 spituri în capul de puț până îmi iau hamul pe mine și mă las să alunec pe coarda care mă duce pe fundul unei săli unde nimeni nu a mai pus piciorul. O senzație de bucurie mă cuprinde care este curând suprimată când îmi dau seama că am găsit un fund de sac. Jumătate din sală se inundă, se vede după nivelul argilei de pe perete. Un curs de apă de 10 cm lățime care intră sub niște prăbușiri, argila depusă în această zonă e cam de 5 cm grosime și te face să te gândești de două ori dacă se merită să mai revii aici. Văd o fereastră cam la 4 m de la pardoseală și îi zic lui Horhe care coborâse între timp că voi încerca să merg în -ramonaj- din coardă doar el să mă asigure pentru a nu face un balans mare în caz că voi aluneca. Mă apropii de fereastră e aprox deasupra cursului de apă, mă gândesc că poate am putea depăși pasajul de jos ocolindu-l pe sus. Nu reușesc să trec îl chem pe Potyi, care nu reușeste nici el. Ar cam trebui să ieșim, e ora 20 seara și mai avem ceva drum până la tabără. La urcare mai mult decât de obicei blocatoarele mai mult coborau decât urcau, ne-am murdărit -un pic-. Lui Stepane i-am zis că un singur loc ar fi fost mai potrivit pentru o vizită la peșteră în România- Pașcalău. Pe la 10 seara eram afară și la ora 23, 30 în tabără.

Echipa Peștera Craiului: Bogdan, Călin, Claudiu, Marius, Lore, Jancsi, Peter, Radu, Ștefan, Timi, Vlad

Tură de vizită în una din cele mai frumoase peșteri din munții Pădurea Craiului.

Duminică:

Echipa Peștera Valău (Claudiu, Cristina, Stephane). Încercarea noastră de a afla unde se drenează activele din această peșteră pare a fi fără succes. După ce ne echipăm hotărâți să intrăm în peșteră vedem în galeria de mină prin care trebuie să trecem pentru a ajunge la peșteră apă verde. Îmi trec prin minte multe posibilități prin care ar fi putut ajunge colorantul în apă dar sper în continuare să nu fie decât ceva cantitate nesemnificativă. Ajungem în câteva minute la bidoanele care le-au lăsat colegii mei în galeria de mină și le vedem pe amândoua răturnate acolo. Unul din bidoane tăiat. Mă enervez pe moment dar îmi dau seama că nu prea avem ce face. Încă o încercare nereușită de a colora activele de aici. Este a treia. Reevaluăm situația și hotărâm că mergem la Ponorul Munău la colegii care sunt deja acolo la săpat.

Echipa Ponorul Munău (Claudiu, Cristina, Marius, Mircea, Potyi, Radu, Stephane plus echipa de susținere a echipei de lucru)

Ajungem la ponor, Potyi tocmai se pregăteşte să intre, până îmi iau salopeta deja începe să sape. Sunt un pic mai mică decât el şi îi propun să mă lase pe mine, cred că aş încăpea mai bine în locul acela strâmt. O oră jumătate mai târziu locul este de nerecunoscut. Înaintăm cam 2 m, Claudiu încape lângă mine în mica săliţă care am creat-o. Deja suntem doi şi munca merge mult mai repede. Ceilalţi au făcut un lanţ de oameni. Ei trag bananele care le umplem noi cu sedimente şi bolovani de jos. Se vede că l-a prins munca pe Claudiu, spaţiul este din ce în ce mai mare. Încă vreo două ore mai târziu şi în pardoseala sălii apar două găuri prin care vedem o galerie sub noi. Suntem mai impulsionaţi acuma. Stephane cu mine trebuia să plecăm la 5. La 6, 30 încă săpam de zor :D. Dizlocăm mai mulţi bolovani şi Claudiu îmi zice că sigur încap prin strâmtoare. Mă uit cum să abordez problema, parcă am un pic de emoţii numai când ştiu de când se lucreză la acest ponor. Îmi trec picioare, pieptul....am trecut. Galeria continuă....!!!! le strig. Mai înaintez 5 m prin sala în care nu a mai fost picior de om şi.....se termină. Offf. Iar? Un plan înclinat care arată cam ca şi punctul la care săpaserăm azi îm dă totuşi speranţe. Le spun şi celorlalţi, vine şi Claudiu, Potyi, Stephane şi Mircea. Ne consultăm, ne dăm cu părerea, ajungem la concluzia că a fost o zi bună, că vom reveni şi că am fost răsplătiţi pentru efortul depus azi.

Tabăra continuă şi săptămâna viitoare deci vă aşteptăm!!!!

Cristina