Şcoala Naţională de Speologie Căput 2011

Prima dată am ajuns la Căput în 2004. Au trecut 7 ani de atunci. Printre lucrurile care le țin minte, pe lângă ceea ce e evident (peșterile) este atmosfera. Încă nu făceam speo (dacă se poate spune asta) decât de vreo jumătate de an dar m-a mirat foarte mult și m-a surprins să găsesc niște oameni atât de deschiși și o atmosferă extraordinară.

Nu cred că mi-am propus vreodată să ajung inițiator. A cam venit o dată cu aprofundarea speologiei dorința de a învăța și pe alții. Am făcut anul trecut modulul tehnic și anul acesta trebuia să mă întorc pentru modulul pedagogic. Tot de la club au mai participat la școală: Luci și Bimbi monitori, Ralu și Cristi la TSA2.

S-a strâns destul de multă lume anul acesta: 40 de persoane. Cazarea, ca și anul trecut la cabana Cetățile Ponorului. N-aș putea zice că ne-a prins rău, mai ales că o dată cu școala normal că a venit și ploaia. Din nouă zile cât am stat sus cred că una singură nu a plouat.

Ziua 2: Ralu și Cristi au avut azi testul teoretic și practic pentru intrare în școală. Sunt destul de mulți la TSA2, aprox 15 persoane. Noi, inițiatorii (5 la număr) se pare că vom fi în fiecare zi la altă echipă de TSA1 pentru a ne observa cât mai mulți monitori și a intra în contact cu cât mai mulți cursanți. Azi am fost cu toții la faleza din Poiana Ponor. Mi se pare că prima zi este cea mai importanntă pentru persoanele care nu au cunoștințe de parcurgere a verticalelor. Voi fi în echipă la Gigi. Echipa se mișcă tare bine deși nu făceau speo decât de puțin timp sau deloc. Au înțeles tare bine ce aveau de făcut și s-u străduit să o facă cât mai bine. Deoarece cursurile teoretice se țin mai nou dimineața, stăm cu o oră mai târziu pe teren. Ideea cu lecțiile dimineața mi se pare tare bună, pe lângă că oamenii sunt mai receptivi dimineața, după tură, seara (când ești și obosit) nu mai trebuie să te grăbești, să mergi repede la cursuri, rămâne la latitudinea fiecăruia cum își gestionează timpul (TSA1 cel puțin pt că celor de la TSA2 probabil oricum nu le ajunge)

Ziua 3- azi sunt cu Clio în Cheile Căput. N-am mai fost pe faleza asta decât la TSA1 și când am dat testul de admitere la TSA2. Eram cu Mack când am echipat, ne-a luat ceva până să ne dumirim unde e intrarea în traseu. În primele zile la TSA 1 se predă și exersează tehnica parcurgerii pe coardă a verticalelor, noduri.

Ziua 4- Avenul Acoperit (cu Dumi+ 5 cursanți). Am pornit la peșteră pe o ploaie torențială. Din fericire până am ajuns la peșteră nu ne-a udat chiar până la piele. Echipa s-a mișcat bine, am văzut că au o înclinație către mâine curente aeriene. Am echipat 2 trasee și au coborât de trei ori până pe fundul avenului făcând combinații de trasee.

Ziua 5- Peștera Căput (cu Clio + 6 cursanți). De la un incident care a avut loc urmă cu mai mulți ani, care a implicat o viitură nu se mai intră în această peșteră decât la portal, pilier, ferestre. Din fericire sunt atâtea trasee aici încât poți să stai 2 zile. E prima zi de peșteră a acestei echipe. Se vede diferența de comfort care o au cursanții la parcurgere pe faleză comparativ cu peștera. Au avut echipate ferestrele și încă un traseu deasupra marmitei de la intrare. S-au mișcat bine.

Ziua 6- azi TSA1 are zi de carstologie. Ar fi păcat pentru mulți dintre ei să vină din diferite părți ale țării (unele destul de îndepărtate) și să nu vadă un pic Padișul doar sub pământ. Au fost duși până în Vărășoaia, apoi Padiș- Poiana Ponor-Cetățile Ponorului pentru a vederea parcursul apei și drenarea ei în această zonă. Nouă, inițiatorilor ne-au fost arătate diferite formulare FRS, SRS. TSA2 au avut și azi zi plină. E primul an când avansații nu au zi mai liberă. Deși e mai obositor fizic, le foloseste această zi suplimentară.

Ziua 7-Peștera Barsa (cu Radu și echipa lui fantastică). Cu dor de ducă și binedispuși, deși era apa mare și ne-am cam udat am reușit să vizităm peștera până dincolo de pozitivă. Am fost la 15 min de sifonul terminal, dar am hotărât să ieșim, fiind destul de mulți (7) și realizând că nu ne mai încadrăm în program dacă continuăm. Azi a plouat din nou.

Ziua 8- ne-am trezit de dimineață cu o ploaie în care n-ai scoate nici un animal. Au fost atât de mari apele încât în Poiana Ponor era lac. După prezentarea teoretică de dimineață s-a ținut o ședință la care s-a hotărât ca TSA1 să rămână la un concurs de TSA, pe terasa lui Delu la cabană (s-a amenajat un traseu tare care conținea cam tot ce ne poate trece prin cap legat de TSA) și TSA2 să meargă totuși la peșteră, dar la cele unde nu eram influențați de apă. Eu am fost repartizată la echipa Ralucăi pentru a merge la Căput ferestre. Dacă în alte zile am reușit să nu ajungem uzi la peșteră acum n-am mai scăpat. Aveam deja un mic lăculeț în cizme de la apa care se scurgea din subcombinezon. Ralu a echipat fereastra mare și unul din băieți fereastra mică. Am coborât după ea. Traseul te duce exact deasupra cursului de apă, fiind apoi deviat de o mână curentă pe o platformă unde se face joncțiunea celor două trasee. În peșteră un sunet asurzitor. La propriu am văzut un trunchi de brad, purtat de apă, așa era de ridicat nivelul acesteia. Băieții și Ralu au mai echipat ceva mâini curente în zona pilierului și apoi au dezechipat. N-am stat foarte mult la peșteră, dar ținând cont de condițiile de stres din această zi sunt de apreciat.

Sâmbătă o mică seară socială pentru ca duminică să înceapă febra bagajelor, a acordării diplomelor și a drumului spre casă.

După cum zicea cineva TSA (Tehnica Speologiei Alpine) nu este un scop în sine ci mai degrabă un instrument al speologilor de a ajunge în peșteri și a face acțiuni mai nobile cum ar fi explorare, derocare, foto, topo și altele.

A fost o săptămână plăcută, când ești la peșteră nici nu poate fi altfel :D. Felicitări tuturor cursanților care au participat și nu în ultimul rând Ralucăi și lui Cristi care au terminat cu brio.

Cristina