Salvaspeo în Peștera R2- Șesul Padiș

Eram pe punctul de a merge cu Adina la cumpărături, pentru tura de Retezat în care urma să plecăm. Sună telefonul și îmi dau seama că a fost un accident. Îmi trec prin minte în câteva fracțiuni de secundă cum ar trebui să ne organizăm cât mai bine. Da, accident în peștera R2 din șesul Padiș. Am fost în peșteră în una din taberele din Vărășoaia. Chiar la explorare. Cu Dan. Îmi amintesc rapid că e o peșteră sportivă, în mare cobori la liber peste o sută de metri. Și strâmtă. Da, e strâmtă. În capul puțului de 30 m știu că ceilalți aveau probleme.
Perioadă: 30.06-01.07.07.2011

Îmi trece prin cap că echipamentul e la Beiuș, dar îl pot recupera repede.

După vreo trei ore în care stăm în stand-by Adi Marin de la S. J. Salvamont- Salvaspeo BH ne sună să ne spună că într-o oră plecăm. Pe la șapte seara ieșim din Oradea.

În jur de ora zece ajungem în Șesul Padiș împreună cu o ploaie torențială. E bine totuși că în peșteră nu e pericol de viitură.

Tudorică care e responsabilul de la exterior ne informează despre situația din peșteră. Se pare că speologul maghiar aflat cu încă trei colegi într-o tură de explorare și-a dizlocat umărul alunecând pe stânca umedă. Maky și Tudorică care erau în patrula de la Glăvoi au fost anunțați de către unul din colegii accidentatului, unul dintre ei (Maky) intrând în peșteră să evalueze situația iar Tudorică rămânând afară pentru a gentiona acțiunea. Între timp o echipă formată din Luci Nistor, coleg cu noi la club și la Salvamont (director tehnic) a intrat împreună cu un medic de la SMURD Oradea pentru a vedea starea medicală a accidentatului. S-a constatat că acesta va avea nevoie de o echipă mai consitentă de salvatori de peșteră dându-se astfel alarma și noi ajungând la fața locului.

Am fost împărțiți în două echipe, noi, cei proaspeți veniți, Potyi, Cristi și Vali având rolul să echipeze două săritori pentru salvaspeo (de la -100m mai jos) iar Marius cu mine, Atti și Miță de a echipa de la -100m în sus toate săritorile care era nevoie (am constatat ulterior că era vorba de patru). Intrăm decalați unii de ceilați cam la jumătate de oră.

Prima porțiune a peșterii, în jur de 25m cobori la liber printre surpături, în primă fază și apoi prin tot felul de strâmtori. Ne gândim ce lejer am trece pe aici fără banană. Nu înaintăm foarte repede, suntem patru și tot ne regrupăm. Trecem de primele două săritori, în jur de 8-9 m fiecare, fără probleme, urmează o porțiune la liber în care gravitația te duce, când ajungem la a treia săritoare, ajung în capul de puț și văd jos lumini. Îi zic lui Marius, ne trece prin minte că ar putea fi accidentatul, care încearcă să iasă cu echipa care o avea în dotare. Întreb pe cei de jos cine sunt...echipa medicului, împreună cu acesta. Se pare că starea accidentatului este mai gravă decât se estimase, era nevoie de un punct cald mai bine dotat, pentru o refacere mai consistentă a celui ce inevitabil trebuia să iasă pe propriile picioare, în această peșteră fiind prea neverosimil de a trece o targă în multe locuri.

După o ședință tehnică cu cei de jos ajungem la concluzia că Atti și cu Miță merg să aducă un alt punct cald de la exterior, echipa medicului cu acesta își continuă ieșirea lor și eu cu Marius mergem la echipat. Ajunși la puțul de 30m nu ne instalăm bine că îi auzim pe Maky (care are deja un număr considerabil de ore în cavitate) și Cristi care se îndreaptă spre ieșire. Siguranța salvatorului este unul din cele mai importante lucruri, timpul care îl petrece acesta în peșteră trebuie să fie limitat altfel se pot produce supraaccidente.

La atelierul de la puțul de 30 m organizăm un balansier și un palan. Avem la noi o mașină de găurit plus încă una în sala care se afla în apropiere noastră. După primele două găuri se termină acumulatorul din prima mașină. Am adus-o până aici pentru atâta???? Nu merge foarte repede treaba, se simte că ceasul biologic este dereglat, deja e ora 3 noaptea. E ciudat, de obicei la activități salvaspeo sunt mulți oameni în cavitate, acum suntem doar noi, fără șef de echipă. Trebuie să luăm noi deciziile de echipare. Altfel simți responsabilitatea. Ne teminăm punctul de lucru, luăm cu noi mașinile de găurit în sperața că cealaltă va ține acumulatorul până ne terminăm toate atelierele.

Prima săritoare nu e departe. Urmez eu la echipare, facem cu rândul. Plantez un spit, mașina a doua dă deja semne de oboseală. Nu ne vine să credem. Până termin lucrarea vine Atti și Miță care se îndreaptă spre punctul cald. Îi vor înlocui pe Potyi și Vali. Le urăm spor și ne despărțim. Continuăm cu echiparea. La penultimul puț trag cu Marius la sorț care să bată manual spitul următor. Celălalt va duce banana cu mașina de găurit mai grea până afară. Câștigă (sau mai bine zis pierde) el. Nu pot să zic că nu m-am bucurat :D. Încearcă, dar poziția e imposibilă. În capul de puț o strâmtoare îți face viața grea. Hotărâm împreună să lăsăm toate materialele pentru atelier organizate și spitul să-l lăsăm echipelor odihnite care vor intra în peșteră ( se dăduse deja alarmă națională).

În jur de ora 8 suntem afară. Un soare cald ne binedispune după această noapte agitată. La punctul de comandă ne întâlnim cu echipele care intră acum. Pentru alții munca abia începe, pentru noi deocamdată luase sfârșit. Dormim până la ora 13. Știm că în jur de ora 15 va trebui să intrăm iar. Alin cu Mișu formaseră echipa care a dus cablul de telefonie până la -100m (în sala mare, înainte de puțul de 30m) Aceasta a făcut comunicarea cu cei din peșteră extrem de facilă.

O veste neașteptată: aflăm că victima după ce a dormit, s-a hidratat și a mâncat a hotărât să iasă. Deja se afla după strâmtoarea de la -100m. Înseamnă că nu mai intrăm!!! Între timp apar și salvaspeologii din Ungaria. Deja sunt în jur de trei echipe în peșteră care ajută la evacuare. Starea victimei se pare că s-a îmbunătățit considerabil. Ce bine. În jur de ora 17 ne ducem să aștetăm victima la ieșirea din peșteră. Ies mai mulți o dată. Sunt puțin contrariată, nu-mi dau seama care e victima. Nu părea niciunul. Mișu de la Speovest zice că tot victime din astea să avem, care au asemenea inițiative. Mă gândesc ce bine a făcut că a ieșit, cu cât stătea mai mult înăuntru cu atât se mobiliza probabil mai greu. A trecut. În jur de ora 19 hotărâm să plecăm. Bine că s-a terminat cu bine. La cât mai puține accidente!

Felicitări tuturor participanților și coordonatorilor acțiunii. În total la acțiunea de salvare au participat în jur de 30 de persoane (opinia mea). Și acesta a fost unul din acele accidente care din fericire s-a terminat cu bine. Probabil la fel de mari erau șansele să țină câteva zile bune. Peștera nu este locul unde să facem improvizații. Mai bine prevenim decât salvăm.

P.S. Mă bucur că mai avem timp să mergem în Retezat :DDD