Seria de proiecții în școli - Mramornaya Stena - promovarea alpinismului în instituțiile de învățământ din orașul Beiuș/ Bihor

Perioada: 28-29.11.2012
Participanți: Raluca și Cristina + elevi a celor patru școli generale și licee din orașul Beiuș
Scop: Prezentarea Expediției Mramornaya Stena - promovarea alpinismului și a sporturilor montane în rândul elevilor din Beiuș

Motivație: în aprilie cu ocazia săptămânii Școala Altfel am fost invitată la una din Școlile Generale din Oradea să țin o prezentare despre speologie la elevi de clasele V-VIII. Feed- backul obținut atunci de la acești copii m-a impresionat destul de mult. Mă tot gândeam ... dacă cineva ar fi făcut o prezentare când eram oare mai mică și începeam să merg la munte mai devreme ...oare cum ar fi fost?

Și când zic asta îi am în minte pe câțiva membri de la Cristal care sunt, sau au fost în momentul venirii la club sub 16 ani.

Mi-am pus apoi problema, eu sunt totuși de loc din Beiuș. Nu pot să zic că am încercat până acum să dau ceva înapoi acestui oraș din câte am primit. 

În alți ani, după expedițiile anterioare am încercat să organizăm evenimente orășenești, deschise publicului beiușean să ne prezentăm expedițiile. Acum însă, după Mramornaya am simțit că poate ar fi mai bine ca aceste prezentări, ce vroiam să le organizez la Beiuș să le ținem în școli, tinerii de azi poate vor fi alpiniștii de mâine. Câteodată ( și asta am simțit pe proprie experiență e nevoie doar de niște fotografii, o vorbă sau o poveste astfel încât să deschizi unui copil/tânăr o fereastră sau un gând despre natură/munte și alte activități care ajung poate mai greu la copiii din orașele mai mici ale României)

Am vrut (și asta chiar am încercat să evidențiem la toate prezentările) să arătăm că orice ai face, e bine să o faci din suflet, cu dăruire astfel încât să o faci bine: fie că  e o expediție, un concurs, scoală.

În demersul care îl prezint am avut susținerea totală a tatălui meu, Viorel Ianc, președintele Asociației Avram Iancu Beiuș care, având membri în organizația sa profesori i-a fost mai ușor să contacteze școlile și să găsească colaboratori (profesori) dispuși să se implice pentru fiecare școală.

Proiecțiile le-am ținut:

Miercuri 28.11.12 la ora 10 - Liceul Nicolae Bolcaș și ora 12 Liceul Tehnic Ioan Ciordaș

Joi 29.11.2012 ora 10 - Școala Gimnazială Nicolae Popoviciu și ora 12 Liceul Samuil Vulcan

O să încerc să descriu în câteva cuvinte fiecare proiecție

Liceul Nicolae Bolcaș: ne trezim la ora 10 cu o invazie de elevi, 5 clase deci cam 100 și ceva de copii. Toți în sala de mese unde era organizat panoul de proiecție. D-na director și tatăl meu încearcă să ne facă o introducere. Mulți copii se uită la noi cu ochi mari, am senzația că trebuie să fim cât mai explicite despre ce înseamnă alpinismul, distanța care am parcurs-o pentru a ne atinge scopul, echipamente, locație.

Mă surprind în mod pozitiv cu aviditatea lor referitoare la ceea ce le prezentăm. Mă gândeam că un număr așa mare de elevi ...sigur va fi greu să-i implici pe toți și să le captezi atenția tuturora astfel încât să nu se lase cu gălăgie.

Hotărăsc cu Raluca că vom da drumul la montajul făcut pentru respectivul eveniment și pe tot parcursul acestuia încercăm să aducem complectări.

ora 12 Liceul Tehnic Ioan Ciordaș - este școala unde am făcut studiile V-XII. Deci am o slăbiciune. Mă bucur că poate pot să le arat acestor copii altceva decât văd în mod curent.
Prezentarea aici a fost foarte intensă.
Copiii...nici n-am dat drumul la prezentare că deja puneau întrebări. Erau clasele V-VIII. Încerc să-mi aduc minte cum eram atunci ...:D....agitată

Timpul alocat fiecărei prezentări a fost de o oră (cât ține în mod normal un curs). Mi-a făcut plăcere deosebită să văd una dintre profesoarele pentru care am un respect deosebit, d-na Dud, profesoră de biologie care cred că a fost una din persoanele care m-a ajutat să văd dincolo de mediocru, cotidian și gândire convențională. Pentru asta îi voi rămâne veșnic îndatorată. Îi mulțumesc pe această cale că a fost prezentă la proiecție.

Ora alocată prezentării țin să precizez că la fiecare locație a trecut foarte repede. Am încercat să vorbim pe limbajul copiilor și să le prezentăm lucruri care consideram noi că le poate spori curiozitatea.

Joi 29.11.2012 ora 10 - Școala Gimnazială Nicolae Popoviciu

Situație specială - ne trezim cu vreo 15 copii clasele I-IV și în jur de 60 clasele V-VIII. Aproape a fost cea mai solicitantă prezentare. Să încerci să vorbești unor copii atât de mici... Raluca s-a descurcat de minune. Se vede că a făcut modulul pedagogic :D

M-a surprins și aici în mod plăcut că știau unde e Kazachstanul, știau în mare ce e un piolet, colțari ...cort etc. Am văzut la u moment dat o poză ce circula pe net, de la o prezentare pentru școala altfel cu un alpinist care monta un cort într-o sală de clasă. Mi-a plăcut foarte mult ideea și dacă e să mai mergem la astfel de prezentări sigur o să luăm și echipament la noi. Prezentarea va fi mult mai interactivă.

Vorbeam cu Raluca  între două prezentări despre unul dintre profesorii ei, care pune foarte mult suflet în această meserie, de unde atâta energie investită și care e în final scopul. Mi-a plăcut mult răspunsul. Sigur tipul nu vrea să schimbe toată lumea, poate însă să influențeze lumea din jurul lui, să deschidă o fereastră, o minte (vorba Radio Guerrila - prin ziua minților deschise) și cine știe unde se va ajunge în final.

Joi 29.11.2012 ora 12 Liceul Samuil Vulcan

Prezentarea la care am avut un auditoriu cu vârsta cea mai înaintată - clasele IX-XII

Interesant cum la fiecare prezentare trebuie să te mulezi după auditoriu. Mai maturi însă nu înseamnă neaparat mai interesați. Sau poate nu s-au manifestat chiar așa ca și cei mici. 

 
Foarte interesați erau însă profesorii.
La ora 13 s-a terminat ultima prezentare de la Beiuș. Ne-am grăbit la Oradea unde trebuia să ne vedem cu Mihai, să montăm expoziția pentru prezentarea de la ora 18 - Biblioteca Județeană (prezentat într-un alt raport)
Două zile care le-am resimțit ca un adevărat maraton.

Am avut niște reacțiuni post-prezentări. Una dintre eleve m-a contactat spunându-mi că au vorbit despre noi la școală, la geografie. La fel și Raluca a avut niște feed-backuri de la copii de clasele I-IV prin niște colege ale ei, profesoare.
Așa îți dai seama că n-ai vorbit în van, că poate niște copii și-au pus niște întrebări..poate nu acum, poate mai târziu.

Aș vrea să le mulțumesc tuturor profesorilor care s-au implicat, care au investit din timpul lor în acțiunea noastră.
Le mulțumesc pentru susținere și lor și tatălui meu care ne-a ajutat cu organizarea.
Cristina