Perioada: 03.11.2012
Am ajuns la concluzia că cel mai mult îmi place la cățărat primăvara și toamna în zona Vad - Șuncuiș. Vara, aici mustește zona de turiști. Gălăgie, fum de la grătare, mici și cam tot ce îți poate trece prin cap.
Hai aici în extrasezon (cam aceeași situație e și la Padiș-Glăvoi) și cu alți ochi vezi natura.
Zona de cățărat - la terase. Dacă vii aici vara, cred că n-ai șanse de supraviețuire din cauza căldurii. Alta e situația însă toamna, când același soare care mângâie pereții toată ziua îți face plăcere.
N-am venit cu planuri mărețe pentru ziua de azi, ne-am propus să cățărăm de plăcere cât ne face plăcere. Nu se anunță o zi lungă, oricum, deoarece se face destul de repede întuneric.
Fac echipă cu Marius și Mari face cu Potyi. Ei vor să cațere pe mobile, pentru a se mai obișnui cu tehnica.
N-am mai cățărat dinainte de expediție, din Retezat. Am un pic emoții, oare mai știu? :D.
Ne băgăm de încălzire în Kia (creasta 5+/6- cotat). I-aș da cel mult un 5- dacă ar fi după mine... Are un singur pas care îl poți considera mai sportiv.
Merg eu cap prima, apoi Marius.
Ne mutăm la următorul traseu, parcă Samurai... din câte îmi amintesc. Cotat 6, are un pas mai expus la intrare (expus din pct de vedere al asigurării).
De data asta se bagă Marius primul cap. Când urmez eu, trec ceva mai cu retincență de pasul acela. E interesant cum te simți în fața ”pasului”, îți bate inima ca în fața unei strâmtori în spatele căreia speri să găsești continuarea într-o peșteră :D. După ce ai trecut însă te simți bine, simți ușurare, că ai mai depășit un prag...sau mai bine zis ți-ai mai depășit un prag.
E foarte faină stânca aici, are aderență bună, îmi place.
Urmează pe listă traseul Perfect Day. Ușurel, cotat 6-. E primul traseu care l-au făcut pe mobile azi Potyi și Maria.
Maria cațără în paralel cu mine creasta care am făcut-o noi prima dată. (Kia). O surprind într-o poză când face rapel.
Mă mut cu Marius la ultimele trasee din peretele acesta, anume la Concurs, cotat 5. Are un pas mai expus la intrare, îmi simt iar inima în gât dar până la urmă trec.
E deja 15, 30 și se simte că soarele nu mai are putere.
Mi-a cam ajuns pe ziua de azi.
Marius mai vrea ceva mai ușor, așa că se bagă în Aramis, varianta 1. Cam prost asigurat la intrare, dar în rest plăcut la parcurgere, din cele spuse de Marius.
În jur de ora 16,15 începem să ne strângem, până ajungem la mașini ne mai ia ceva timp.
O zi faină, (bănuiam eu la începutul zilei că mai știu cățăra :D)
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu