...... dincolo de cortină: Pestera Cetățile Ponorului

Perioada 20.10.2012

Zona: Padiș

Nu știu multă lume care să nu fi fost în Peștera Cetățile Ponorului. E unul din obiectivele principale ale zonei Padiș. Eu însămi, cred că am fost prima dată aici în 2002. E una din acele cavități care îți dă până și imaginația pe spate.

Fusesem în ea inițial doar pe traseul turistic. Am mai avut vreo trei tentative de a ajunge la peretele final. Acel perete, despre care citisem în atâtea cărți de specialitate. Acel perete care fusese cățărat încă din anul 1972.

Reușim să ne mobilizăm pentru o tură pe sâmbătă având scop vizitarea acestei peșteri. E și ziua lui George în weekend așa că vom fi în cantonament de vineri până duminică în zona Padiș.

Ajungem abia pe la ora 22, vineri la Glăvoi. Mă așteptam să fie frig, darrrr nu chiar așa :D. O parte din colegi sunt deja sus, ne postăm la focul lui Purdi și depănăm amintiri. Îmi plac mult serile liniștite în Glăvoi, cu puțină lume. Mă simt ca acasă.

Dimineață așteptăm cu nerăbdare să dea soarele de noi și ne așteptăm restul colegilor care trebuie să vină de la Oradea. Bogdan și Cristi vin de la Satu Mare, plus o echipă din Alba. Se pare că vom intra azi în jur de 13 persoane în peșteră. În paralel cu noi, va fi o tură de bicicletă (Marius și Potyi).

Ne urnim spre peșteră abia pe la 10.30-11.

Participanți: Alin, Adina, Bogdan, Cristi, Cristina, Horhe, Mircea (Alba), Mircea (Cristal), Nichos, Vlad, Tomek (Polonia)

Accesul îl facem prin dolina 3. În peșteră apa e incredibil de mică. N-am mai fost niciodată aici să fie un nivel atât de scăzut al apei. Măcar nu va trebuie să ne luptăm cu ea ca și în alte rânduri :D.

Suntem toți cu neoprene relativ OK. George e cu neoprenul lui Marius cu vreo 3 mărimi, cel puțin mai mare. Nici nu vreau să-mi imaginez ce simte când trebuie să înotăm.Cristi are un neopren cu vreo două numere mai mici în schimb :D. Arata ca un robot când se mișcă. :D

Ne lăsăm bagajele în Sala Teberei și purcedem. Cred că înălțimea galeriei pe acestă secțiune depășește liniștit 30m. Ajungem la prima săritoare problematică când apa este mare. Aceasta se poate ocoli prin montarea unei mâini curente, prin care ocolești cursul de apă. Acum nu e cazul.

Într-o altă tură, tot aici deși nu era exgerat de mare apa, am alunecat ajungând într-o zonă de mașină de spălat :D. Marius s-a distrat destul de bine pe seama mea atunci citându-l ”este Cristina, nu este Cristina”. Mi-a rămas la suprafață doar casca albă :D. Sar cu încredere de data asta aici, mă împinge iar un pic apa de la traseul normal dar mă redresez.

Alternează zonele unde trebuie înotăm cu galeriile unde apa ajunge doar până la brâu/genunchi. Deși pe harta veche apar 14 lacuri, cred că la momentul actual trebuie înot doar în vreo 5 zone. Există echipări la săritorile ce pun probleme (mai ales la întoarcere) în care se poate monta coarda de care să te tragi. Noi am folosit doar într-un loc, preventiv echiparea din peșteră. Probabil la un volum de apă normal ar trebui duse 2-3 corzi de 20m.

La o săritoare unde trebuie cățărat/descățărat cineva a lăsat o coardă fixă care ni s-a părut ok din pct de vedere a siguranței așa că am folosit-o.

De departe cea mai fumoasă zonă a peșterii este galeria Venețiană (un prea-plin a galeriei cursului de apă). Dacă ai noroc să fii primul la parcurgere, marmitele găsite aici sunt de o limpezime incredibilă.

Peștera este una destul de sportivă, dificultatea ei clar depinde de nivelul volumului de apă.

Deși am fost mulți în tură nu pot să spun că ne-am înghesuit, la ce spații are peșteră, a fost loc pentru toată lumea. Un mic canion, unde a trebuit înotat ne-a scos la sifonul terminal unde am dat de binecunocuții bușteni. Apa era cam murdară (cu multă spumă, așa că ne-am oprit la 10-15 m de peretele final unde a rămas montată coarda). N-aș putea spune de ce mi-am imaginat sala acesta ca fiind una mare, cert e că m-a uimit ce am găsit aici.

sofinul terminal din avalul peșterii

Înot înapoi până în zona unde sunt montate plăcuțele ce cinstesc exploratorii acestei peșeteri. Îmbucăm un baton și ies cu Horhe și Vlad înainte ca ceilalți să ajungă de la peretele final. Nefiind foarte larg și noi destul de mulți, am mers cu rândul să vedem fainosul sifon ce își așteaptă încă exploratorii.

Hotărâm să mergem și pe amonte (pe galeria ce găzduiește activul din peștera Căput). Nu e lungă, are probabil în jur de 100m dar toată se parcurge înot. E mult mai rece apa decât în restul peșerii, așa aș recomanda folosirea unei glugi de neopren la parcurgere. Se termina galeria cu un sifon unde, cam de fiecare dată când venim aici sărim de pe ceva formațiuni. Parcă e totuși mai plăcut și distractiv aici vara :D, când știi că afară când ieși e cald.

sifonul prin care vine apa din peștera Căput

dolina 2

Tura ne-a ținut cu drum cu tot, shimbat în neoprene și parcurgere 6 ore.

Ajungem la corturi o dată cu echipa de cicliști. Vali s-a ocupat de bograciul pentru aniversarea lui George. O parte ne-am ocupat de baloane, alții de cântat și atmosferă :D.

La Mulți Ani George! Să ne trăiești și să înflorești! :D