Perioada 16.06.2012
Participanți : Adina, Cristina, Raluca ( echipa Salvamont- Salvaspeo feminin la proba de Half pe echipe), Marius (proba Half individual)
Poate vă întrebați cum am ajuns noi la concursul acesta. Ținând cont că se ține în Oradea dar mai ales pentru că noi provocări sunt oricând binevenite ne-am hotărât în iarnă să vedem ce efort presupune concursul. Am hotărât cu fetele să ne înscriem la proba de Half pe echipe.
Cum în perioada aceea mergeam la bazinul olimpic parcă a venit de la sine ideea ca eu să particip la proba de înot, Adina a optat pentru bicicletă și Raluca pentru alergare.
Marius e hotărât să participe la proba de half individual.
Toate bune și frumoase, antrenamentele mergeau bine la bazin, 1,9 km în 54 min. Eram relativ mulțumită deoarece doar din ianuarie cu ajutorul și sfaturile lui Bogdan (căruia îi mulțumesc profund :D) începusem să înot craul distanțe mai mari și mai ales cu respirație la trei brațe.
Cu cât însă se apropia concursul simțeam o stare de neliniște, conștientă fiind de minusul meu că încă nu înotasem într-un lac distanțe mai mari și mai ales în neopren (care încă nu-l aveam :D)
Merg cu Marius miercurea înainte de concurs la Șauaieu să încercăm neoprenele....și apa. Îmi aduc aminte în timp ce înotam de o postare pe blogul hoinarilor de experiențele trăite de ei la proba de înot. Cam asta simt eu acum, angoasă, negru în fața ochilor și bucurie când ajung la mal :D. Îmi crește totuși moralul când văd că am scăpat fără să mă înec în întunecimea lacului la Șauaieu. Mă gândesc că termin eu proba cumva și la concurs.
Vineri seara înainte de concurs mai citesc o dată postarea hoinarilor să mă îmbărbătez că nu doar eu simt neliniște înainte de concursul asta, mă culc relativ devreme cu gândul să fiu odihnită la dimineață.
Mă trezesc la șase, pregătesc în tihnă niște paste, nu vreau să mă grăbesc și încerc să-mi păstrez calmul dinainte de furtună.
Proba se ține la lacul de la Paleu, cipul care îmi contorizează turele va fi preluat când termin de Adina, care are de parcurs 90 km cu bicicleta și apoi de Raluca care urmează să facă 21 km în jurul parcului Brătianu.
Când ajungem noi la Paleu, la ora 8 deja cei care fac proba întreagă la Ironman și au de înotat 3,8km sunt deja în apă. Mamăăăă ce viteză au. Intru în apă să mă obișnuiesc cu temperatura. Pare destul de ok. Nu e mai rece decât la bazinul olimpic. Nu ne terminăm de pregătit că primul participant de la individul întreg iese din apă. Super oameni.
Foarte bună ideea organizatorilor că nu au amestecat participanții de la proba întreagă cu cei de la half. Probabil doar îi încurcam.
Eu în acțiune
Ne aliniem la startul care se va da la ora 9. Îmi aduc aminte de sfatul care l-am primit de la mai multe persoane să nu mă bag în față. Mă pun deci în spate și aștept. Când mi se pare în ordine mă arunc în apă. Prea repede însă! Un val de oameni mai vine din spate și mă trezesc că nu mai pot să respir. Parcă nici nu mai știu înota. Încerc craul, bras, nimicccccc. Mă întorc pe spate și îmi reglez respirația.
Se mai rărește atmosfera și mă întorc din nou, trec pe craul, dar nu-mi iese pe distanță mare. Nasol. Mă pun iar pe spate și dau din aripi regulat. Pare destul de ok. Depășesc un participant!!!! :D Sunt super fericită. Uau. Până îmi trec prin cap tot felul de gânduri deja văd dincolo de baliză participanți care deja se întorc.
Față de alți ani organizatorii au montat balize plutitoare, cilindrice de la bazinul olimpic. A ajutat enorm la orientare! Felicitări.
Primul meu concurs care a implicat înotul n-aș spune că a fost ceva epic. Pe lângă faptul că mă mai trezeam cu câte o mână sau un picior în cap n-am reușit nicicum să-mi intru în ritm ca și la bazinul olimpic. Știu, este cu totul altceva. Chiar când am intrat în apă mi-am adus aminte de întrebarea cuiva Cine a stins lumina și a șters linia de pe fundul lacului???? Îmi venea să vomit într-una de la apa băută la start, n-am strălucit deloc :D. Darrrrr am terminat!!!! Ce mă bucură, că am reușit să mă mobilizez, știu că n-am mers repede dar cel puțin nu simțeam că trebuie să mă opresc, că sunt obosită.
Mă ajută și faptul că mai văd pe alții că înoată tot spate. Unii sunt opriți pe parcurs și agățați de marginea balizei. N-aș putea să zic că nu m-a ajutat la moral :)
Număr turele, dar nu știu din ce motiv uit... după cât presupun eu că au trecut cele patru ture (1,9km) ajung la turnantă, unde îl întreb pe unul de organizatori dacă am terminat :D. Văd fetele pe margine care mă cheamă de grabă. Ies din apă....sau încerc, amețesc, mă mobilizez și încerc să alerg.
Adina îmi ia brățara de la picior și o ia din loc. S-a dus!!!!!
Întorc capul și văd încă doi înotători în apă!!!! Uau, nu sunt ultima! Mă bucur nespus de mult. Probabil nici dacă aveam loc fruntaș nu eram așa de fericită. Raluca îmi zice că o persoană a abandonat.
Și acum??? Doar atât a fost? Ce am de făcut acuma? Voi încuraja fetele. Merg cu Ralu și tatăl ei la un checkpoint și îi așteptăm pe Marius și Adina.
Traseul de bicicletă s-a desfășurat pe raza localităților Paleu - Cetariu - Cauceu. Au de făcut o porțiune de traseu de trei ori în timp ce cei de la întreg trebuie să o facă de șapte ori.
Încercăm să încurajăm concurenții care ajung la checkpointul nostru.
Pe Adina n-am reușit să o surprind decât de la spate.
Merg cu Raluca apoi cu mașina spre parcul Brătianu pentru proba de alergare. Trebuie să facă 18 ture de parc...
Locul I-feminin-proba de half. Felicitări!
Cât de mulți alergători! Mi-ar place să văd asta seară de seară în Oradea.
Nr 111 - Raluca :D
Toți patru
Concluzii:
-organizarea foarte bună, felicitări Asociației Probikers
- personal n-am simțit că am dat tot ce am putut, anul viitor dacă mai particip (după multe antrenametnte) probabil mă voi înscrie la proba de half individual. Trebuie remediată problema înotului, clar prin mai multe ieșiri la lac.
- din orice experință avem de învățat. Azi, clar am învățat multe lucruri!
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu