luni, 25 iunie 2012

Șauaieu


Perioada 19.06.2012

După panica :D din lacul de la Paleu, de la IronMan când m-am mirat că a mai rămas apă în lac și nu am înghițit-o pe toată a venit dezamăgirea... nu mai știu să înot??? La bazin, după cum zice o cunoștință, te ține apa la suprafață mai ceva decât în lac??? :D

Trebuia să știu. Unde mai bine să verifici decât tot într-un lac. Convoc deci o tură, după o zi de muncă la Șauaieu, lângă Oradea. 19 km cu bicicleta.

Mă văd cu colegii la 18,30 după ce terminăm fiecare cu munca la intersecția de pe centura Oradiei care duce la satul Cihei.
Suntem mulți: Adina, Ancuța, Cristi, Horhe, Marius, subsemnata, Radu și soția, Ștefan. Urmează să ne vedem la lac cu Dan și Andreia, Ani, Luci și Alex

Ne ia cam 45 min să ajungem la lac. Accesul cu bicicleta se face prin Cihei - Apateu- Șauaieu sau cu mașina Oradea-Nojorid- Leș - Păușa - Șauaieu.
Andreia ne îndreabă mirată că tot clubul a venit să înoate :D.

Dan a luat cu el partea plutitoare de la windsurf, așa că ne talentăm la sărituri.
Trecem lacul înot de două ori. Mă simt fantastic. Apă are o temperatură exelentă și peisajul e foarte fain. Un lac, încojurat aproape în toate părțile de pădure. Îmi vine în minte peisajul din București, de când am fost după viză. Cum aș putea acolo să-mi petrec o astfel de seară după o zi de lucru?
Parcă nici apa nu mai mi se pare atât de neagră. Distanța când traversezi lacul, este aproximativ aceeași care o parcurgeam la concurs, la HalfIronman, deci ce loc mai bun decât aici pentru antrenament?
Accesul cu bicicleta este de asemenea foarte fain, între sate mergi pe dealuri, pe drumuri de țară și la sfârșit, lângă lac, cireașa de pe tort o potecă prin pădure. Mă bate gândul tot mai mult să investesc într-o bicicletă.
Măcar acum să-i fac poze Adinei, dacă la Ironman n-am surprins-o :D
Ce îți poți dori mai mult după o zi de muncă ?????
Cristina

joi, 21 iunie 2012

Half Ironman - Oradea

Perioada 16.06.2012
Participanți : Adina, Cristina, Raluca ( echipa Salvamont- Salvaspeo feminin la proba de Half pe echipe), Marius (proba Half individual)

Poate vă întrebați cum am ajuns noi la concursul acesta. Ținând cont că se ține în Oradea dar mai ales pentru că noi provocări sunt oricând binevenite ne-am hotărât în iarnă să vedem ce efort presupune concursul. Am hotărât cu fetele să ne înscriem la proba de Half pe echipe.

Cum în perioada aceea mergeam la bazinul olimpic parcă a venit de la sine ideea ca eu să particip la proba de înot, Adina a optat pentru bicicletă și Raluca pentru alergare.
Marius e hotărât să participe la proba de half individual.

Toate bune și frumoase, antrenamentele mergeau bine la bazin, 1,9 km în 54 min. Eram relativ mulțumită deoarece doar din ianuarie cu ajutorul și sfaturile lui Bogdan (căruia îi mulțumesc profund :D)  începusem să înot craul distanțe mai mari și mai ales cu respirație la trei brațe.

Cu cât însă se apropia concursul simțeam o stare de neliniște, conștientă fiind de minusul meu că încă nu înotasem într-un lac distanțe mai mari și mai ales în neopren (care încă nu-l aveam :D)

 Merg cu Marius miercurea înainte de concurs la Șauaieu să încercăm neoprenele....și apa. Îmi aduc aminte în timp ce înotam de o postare pe blogul hoinarilor de experiențele trăite de ei la proba de înot. Cam asta simt eu acum, angoasă, negru în fața ochilor și bucurie când ajung la mal :D. Îmi crește totuși moralul când văd că am scăpat fără să mă înec în întunecimea lacului la Șauaieu. Mă gândesc că termin eu proba cumva și la concurs.

Vineri seara înainte de concurs mai citesc o dată postarea hoinarilor să mă îmbărbătez că nu doar eu simt neliniște înainte de concursul asta, mă culc relativ devreme cu gândul să fiu odihnită la dimineață.

Mă trezesc la șase, pregătesc în tihnă niște paste, nu vreau să mă grăbesc și încerc să-mi păstrez calmul dinainte de furtună.
Proba se ține la lacul de la Paleu, cipul care îmi contorizează turele va fi preluat când termin de Adina, care are de parcurs 90 km cu bicicleta și apoi de Raluca care urmează să facă 21 km în jurul parcului Brătianu.
Când ajungem noi la Paleu, la ora 8 deja cei care fac proba întreagă la Ironman și au de înotat 3,8km sunt deja în apă. Mamăăăă ce viteză au. Intru în apă să mă obișnuiesc cu temperatura. Pare destul de ok. Nu e mai rece decât la bazinul olimpic. Nu ne terminăm de pregătit că primul participant de la individul întreg iese din apă. Super oameni.
Foarte bună ideea organizatorilor că nu au amestecat participanții de la proba întreagă cu cei de la half. Probabil doar îi încurcam.
                                                                                                 Eu în acțiune
 Ne aliniem la startul care se va da la ora 9. Îmi aduc aminte de sfatul care l-am primit de la mai multe persoane să nu mă bag în față. Mă pun deci în spate și aștept. Când mi se pare în ordine mă arunc în apă. Prea repede însă! Un val de oameni mai vine din spate și mă trezesc că nu mai pot să respir. Parcă nici nu mai știu înota. Încerc craul, bras, nimicccccc. Mă întorc pe spate și îmi reglez respirația.
Se mai rărește atmosfera și mă întorc din nou, trec pe craul, dar nu-mi iese pe distanță mare. Nasol. Mă pun iar pe spate și dau din aripi regulat. Pare destul de ok. Depășesc un participant!!!! :D Sunt super fericită. Uau. Până îmi trec prin cap tot felul de gânduri deja văd dincolo de baliză participanți care deja se întorc.
Față de alți ani organizatorii au montat balize plutitoare, cilindrice de la bazinul olimpic. A ajutat enorm la orientare! Felicitări.
Primul meu concurs care a implicat înotul n-aș spune că a fost ceva epic. Pe lângă faptul că mă mai trezeam cu câte o mână sau un picior în cap n-am reușit nicicum să-mi intru în ritm ca și la bazinul olimpic. Știu, este cu totul altceva. Chiar când am intrat în apă mi-am adus aminte de întrebarea cuiva Cine a stins lumina și a șters linia de pe fundul lacului???? Îmi venea să vomit într-una de la apa băută la start, n-am strălucit deloc :D. Darrrrr am terminat!!!! Ce mă bucură, că am reușit să mă mobilizez, știu că n-am mers repede dar cel puțin nu simțeam că trebuie să mă opresc, că sunt obosită.
Mă ajută și faptul că mai văd pe alții că înoată tot spate. Unii sunt opriți pe parcurs și agățați de marginea balizei. N-aș putea să zic că nu m-a ajutat la moral :)
Număr turele, dar nu știu din ce motiv uit... după cât presupun eu că au trecut cele patru ture (1,9km) ajung la turnantă, unde îl întreb pe unul de organizatori dacă am terminat :D. Văd fetele pe margine care mă cheamă de grabă. Ies din apă....sau încerc, amețesc, mă mobilizez și încerc să alerg.
Adina îmi ia brățara de la picior și o ia din loc. S-a dus!!!!!
Întorc capul și văd încă doi înotători în apă!!!! Uau, nu sunt ultima! Mă bucur nespus de mult. Probabil nici dacă aveam loc fruntaș nu eram așa de fericită. Raluca îmi zice că o persoană a abandonat.
Și acum??? Doar atât a fost? Ce am de făcut acuma? Voi încuraja fetele. Merg cu Ralu și tatăl ei la un checkpoint și îi așteptăm pe Marius și Adina.
Traseul de bicicletă s-a desfășurat pe raza localităților Paleu - Cetariu - Cauceu.  Au de făcut o porțiune de traseu de trei ori în timp ce cei de la întreg trebuie să o facă de șapte ori.
Încercăm să încurajăm concurenții care ajung la checkpointul nostru.

Pe Adina n-am reușit să o surprind decât de la spate.
Merg cu Raluca apoi cu mașina spre parcul Brătianu pentru proba de alergare. Trebuie să facă 18 ture de parc...
                                                       Locul I-feminin-proba de half. Felicitări!
Cât de mulți alergători! Mi-ar place să văd asta seară de seară în Oradea.
                                                                                        Nr 111 - Raluca :D
                                                                                                        Toți patru

Concluzii:
-organizarea foarte bună, felicitări Asociației Probikers
- personal n-am simțit că am dat tot ce am putut, anul viitor dacă mai particip (după multe antrenametnte) probabil mă voi înscrie la proba de half individual. Trebuie remediată problema înotului, clar prin  mai multe ieșiri la lac.
- din orice experință avem de învățat. Azi, clar am învățat multe lucruri!
Cristina


sâmbătă, 9 iunie 2012

Alpinism în Cheile Aiudului - Peștera Huda lui Papară- Cascada Pătrăhăițești

Perioada 1-4.06.2012
Participanți: Anca, Cristina, Marius, Mircea, Potyi
Zona: M-ții Trascău: Cheile Aiudului + Peștera Huda lui Papară


 

Se anunță weekend prelungit. Ne vedem joi la ședință ca de obicei pentru a stabili ce facem. Nu prea ne sincronizăm unii cu alții pe weekend. Am vrea o parte la Roșia, o parte la cățărat în Cheile Aiudului. Nu prea prinde ideea doar cu cățăratul așa că Potyi aruncă o momeală pentru speologi: Huda lui Papară. Mmmmm. Altfel sună. Nimic concret însă, așa că rămân cu bagaj de Roșia și plecare de sâmbătă.

În drum spre Beiuș mă sună Marius că mergem în Trascău. Aș putea să zic nu??? Nici gând. Am mai fost o dată la intrare la Huda lui Papară. Doar gândul că ne vom bălăci în stil Șura Mare îmi face o poftă nebună să merg în tura asta.

Mă recuperează deci echipa sâmbătă dimineața din Beiuș și o luăm spre valea Arieșului, apoi Rimetea și Cheile Aiudului. Ajungem în jur de 12 la locul decis ca fiind de campare pt noi. Prima impresie...nu-mi place aici. Sunt obișnuită mai degrabă în zone mai retrase. Aici pereții sunt la marginea drumul național...
                                                                                                      SuperPotyi
 Ne împărțim în echipe. Marius are 2 semicorzi așa că vom face echipă de trei...Ancuța, Marius și cu mine. Potyi și Mircea vor forma a doua echipă. Ne uităm pe documentația adusă de Potyi și ne alegem un traseu în Colțul Cetății-Fisura Tisei. Potyi și Mircea se hotărăsc de încălzire să o ia spre Poligonul vechi la trasee de escaladă. 
                                                         SuperMircea
Din greșeală noi intrăm în alt traseu care ne cam depășește, mai ales că n-am făcut încălzire și în loc de 3LC – 4A/5- (Fisura Tisei) intrăm în traseul Tiselor 4LC – 5A/6+.
                                                                                                     Fetele :D
Faptul că am intrat în traseul greșit nu-l deducem decât spre seară așa că mergem demoralizați la Poligon cu gândul să luăm exemplul băieților și să ne încălzim. Facem o serie de trasee de la 5+ la 7-, eu personal manșă. Îmi ies și vreo 2 cap dar nu la liber. Potyi e în formă maximă, la Mircea se lasă cu urlete, la Ancuța cu zâmbete, fiecare ne exteriorizăm cum ne vine. Traseele făcute sunt: Don’t Worry 20m VII-; Gipsy 20m VII-; Miel Gibson 20m VIII; Be Happy 20m VII-; Ugly 15m VI
                                                   încercăm să ne facem un plan pe mâine                
Pe la 8 seara ne îndreptăm spre locul de campare, trebuie să montăm corturile. La 22,30 toată lumea la somn, avem planuri mari pe mâine.
                                                                               Locul de campare

Echipa 1 – Potyi și Mircea vor face traseul „Amurgul 4LC 3B / V+ ” în Colțul Vilii.
Echipa 2 – Anca, Cristina, Marius – traseul fetelor 5LC 2A / IV- în colțul Diacului. Ulterior am văzut pe site-ul oficial al zonei că traseul apare ca fiind nepracticabil. Nouă ....nu ni s-a părut în mod deosebit. 

Cu puțină atenție în unele zone, unde după cum zice Marius – n-ai voie să cazi :D și cu puțin tupeu din partea capului de coardă (Marius) e ok. 

Noi l-am făcut traseul din șase lungimi, deoarece creasta este destul de crenelată cu unele zone de descățărat și traversări și am considerat pentru siguranța noastră că este mai ok așa.

Traseul nu este foarte dificil, după cum arată și gradul, dar este spectaculos. L-am făcut mai mult și pentru antrenament în vederea parcurgerii unor creste din Făgăraș care le avem în plan. 

Ciudată experiență, la baza peretelui erau niște turiști cu cortul, așa că toată ziua am cățărat pe tot felul de muzică, acceptabilă cât de cât..și cu dansatori..în special băieți :D.

Îi vedem pe băieți în colțul Vilii. Se mișcă bine, astfel că în a cincea lungime îi auzim piuindu-ne de la șosea. Se duc spre peretele Bogza.
                                                                                                         Echipa 2
Parcursul traseului ne-a luat cam 4-5 ore. Retragerea o facem pe lângă intrarea în traseul Creasta Aiudenilor, care teoretic a practicabil, comform site-ului http://www.cheileaiudului.ro.

 Ne îndreptăm și noi spre Peretele Bogza. Îi găsim pe băieți la unul din trasee, unde pe lângă asigurări au mai găsit un șarpe. 
                                                                                    Peretele Bogza
Nu mă tentează deloc manșa care au pus-o la traseul cu șarpe și merg să identific intrările în celelalte trasee. Impresionant perete.

Hotărâm să mergem la Colțul Vilii, aici vă fi umbră, care ne face cu ochiul. Facem și noi prima lungime din traseul Amurg (3B / V+ ). 
                                                             Anca în traseul Prieteniei - Colțul Vilii
Mi se pare chiar foarte bine asigurat. Mai facem apoi și prima lungime din traseul Prieteniei (3B/V- ).
                                                                                                        La Bolovan
Merg apoi cu Mircea și Potyi, până se mai dau și Anca cu Marius pe Prieteniei la zona numită La bolovan. Identificăm un VI-, destul de prost asigurat și încă două, Nașu VIII+ și Harlem (IX ). Cel de-al doilea ne lasă cu gura căscată, facem tot felul de presupuneri despre abordarea lui.

La corturi, ne așteaptă niște turiști care și-au făcut foc lângă noi. Foarte amabili ne lasă și lemne. Le mulțumim.

Dimineață, Potyi își încearcă norocul, ne propune să rămânem și azi la cățărat :D, dar nici o șansă. 
                                                           Zonele Colțul Cetății + Poligonul Vechi
Poate eram mai câștigați, dar nu aveam de unde să știm...că apa era mult prea mare să putem intra. Bănuiam noi că am putea avea o problemă...dar tocmai din acest motiv amânasem tura pentru luni, să mai scadă apele.

Ne îndreptăm spre comuna Sălciua, sat Sub Piatră. Ne luăm neoprenele și când ajungem la cascada de 8 m constatăm că nu putem urca...

Ne mai distrăm un pic, dacă tot suntem cu neoprene, sărim de pe un bolovan și hotărâm să mergem să vizităm altceva.
                                                                                       Probleme tehnice :D
Cascada Pătrăhăițești rămâne obiectivul nostru. Zona foarte frumosă (în apropiere de Arieșeni- Gârda), destul de ușor accesibilă, o recomand cu căldură. Inclusiv pentru ture cu bicicleta.

O tură foarte faină. Am văzut niște zone noi, am rămas cu multe trasee necățărate, restanți deci sigurrrrrrrr revenim, poate în număr mai mare :D
Cristina
                                                                           Cascada Pătrăhăițești