...... dincolo de cortină: Paște acvatic

Perioada :15-16.04.2012

Participanți:Adina, Cristina, Cristiana, Ani, Marius, Petre

Zona: Cheile Sighiștelului – Canionul Cheia Rea – M-ții Bihorului

Ne-am lămurit cu ceva weekendul trecut când încercarea noastră de a merge la Jurcani, la cartare a dat cu virgulă deoarece când am ajuns acolo și am văzut ce mari sunt apele n-am putut intra în gaură. Deci nu-i de mers la peșteră.

Păi atunci sigur e de mers pe canion. Cu atât mai mult la Cheia Rea (amontele Văii Sighiștelului), deoarece aici n-am auzit pe nimeni care să fi fost și să fi găsit apă.

Mulți sunt sceptici, poate chiar și noi până ce am ajuns la canion.

Am plecat deci în ziua de Paște spre Valea Sighiștelului cu gândul de a petrece o seară socială la foc, care a ieșit peste așteptările noastre. Am cunoscut ceva prieteni polonezi, foarte de treabă care aveau deja foc pe când am ajuns noi acolo pe ploaie :D.

Accesul la canion se poate face ori dinspre valea Sighiștelului (abordarea noastră) ori dinspre un drum forestier ce poate fi luat din drumul național care merge spre Vârtop. Cum vrem să mai facem un pic de mișcare decidem să alegem prima variantă, per pedes până în apropiere de peștera Coliboaia și apoi pe marcajul triunghi albastru. Ajungem cam în 3 ore la intrarea în canion. Până ne organizăm, Petre o ia înainte să vadă de echipare. Avem la noi o coardă de 50 și una de 20, bucle de chingă, bucle expres cu carabiniere cu filet și inele (deși canionul ar trebui să-l găsim echipat).

Petre montează coarda pe prima săritoare, cobor prima, vreau să fac poze. Surpriză! La baza săritorii și apoi și mai jos sunt poduri de zăpadă. Nu dezechipăm prima săritoare până analizăm bine problema.

Am putea sau mai bine zis este posibil ca mai jos să nu putem găsi toate amarajele, zăpada este mult peste așteptări, ne gândim să nu cumva amarajele să fie sub zăpadă. Avem la noi și trusă de spituri, dar este destul de târziu.

Marius și Petre coboră următoarea săritoare fără să recuperăm încă coarda de pe prima săritoare și așteptăm. Ne fac semn că situația pare ok, cel puțin momentan și putem dezechipa.

În total sunt cam 5-6 săritori mai mari (cea mai înaltă cam 15m), plus mai multe mici.

E frumos, apă mare, un pic ciudată situația :D : e soare, suntem în neoprene de Paște (când alții sunt la biserică în costum) pe zăpadă într-un canion, dar ne simțim bine. Găsim fără probleme inelele peste tot, ne ia cam 3 ore să ne dăm și să ajungem din nou la marcaj.

Încă două ore bune, ca și marș de întoarcere cu nenumărate treceri ale văii, ajungem pe la 9 la mașină și la 12 noaptea în Oradea. Mâine sigur vom fi cu toții obosiți la lucru, dar o tură bună merită tot timpul un astfel de sacrificiu.

Cristina

P.S. Un sezon ploios are și beneficii, trebuie doar să le găsești