Participanții: Andrea, Atti, Cristina, George, Marius, Mihai, Ralu și acolo ne-am reîntregit cu Potyi și gașca
Perioada: 1-4.12.2011
Zona: Făgăraș, cabana Negoiul-Creasta Tunsului-Șerbota
Libertatea e starea de spirit care o simți de fiecare dată când descoperi necunoscutul.
E un citat care se găsește pe prima pagină a site ului nostru. E citatul ce îmi venea în minte zilele astea care le-am petrecut în Făgăraș, în special vineri, când am parcurs prima mea creastă nordică, un traseu nemarcat în acești munți.
Am vrut să facem această tură cu ocazia zilei de 1 dec, când cei mai mulți dintre noi au avut liber. Noi am preferat să lucrăm joi astfel încât vineri să fim liberi. Deși am pornit din Oradea la ora 15, joi abia în jur de ora 22 am reușit să trecem de satul Porumbacul de Sus înaintând pe plictisitorul drum forestier care duce la baza muntelui. Ne îndreptam spre cabana Negoiul, unde și intenționam să punem tabăra. În jur de ora 2 noaptea ne punem și noi să dormim. Cocoșul de la Negoiul probabil era pe alt fus orar că a și început să cânte tocmai când ne puneam noi la somn.
Pe vineri avem în plan muchia Tunsului (a Sărății). Din descrierile care le-am găsit este considerat traseu 1B și ni se pare numai bun pentru a intra în contact cu trasee alpine. O bună descriere se găsește în cartea Pe Custurile Făgărășene a lui Ilie Fratu, Andrei Beleaua și Octavian Fratu. Vom aborda creasta folosind un alt acces decât cel tradițional dat poziției unde ne avem corturile. Ținând cont și de faptul că zilele sunt destul de scurte nu o vom face din capătul ei (dinspre Furca Tunsului) ci vrem să prindem doar zona mai sportivă.
Urcarea pe vâlceal- made by George
Vom urca pe un vâlcel care l-am văzut de la cabană (Pârâul Rău), urmand apoi să traversăm mult stânga pentru a prinde zona vizată. Plecăm destul de târziu pe traseu (ora 10) dat oboselii acumulate pe drum. Recuperăm. Un mini accident cauzat de câinele de la cabană care a făcut ca o piară să facă cunoștință cu fața mea ne face să mai pierdem 20 min. Avem pe Atti cu noi care e paramedic și face să fie bine.
Bolovanul XXL
Abordăm vâlcelul, care are ca prim obstacol o mică cățărare peste niște bolovani categoria XXL. Continuăm. Mai sunt ceva pasaje de cățărare ușoară după care vâlcelul se bifurcă.
Andrea
O luăm pe culme deoarece trebuie să virăm stânga pentru a prinde porțiune cât mai lungă din creastă.
E foarte interesant că trebuie să căutăm în mod constant traseul optim, neavând un drum prestabilit. În două ore ajungem sub creastă. O mică pauză după care continuăm traversarea. Peisajul e formidabil.
Ajungem în șaua (2230m) dintre vârful Fierăstrăul și vf Burianul Mic. Am urcat din vale 830 diferență de nivel. În continuare parcurgerea crestei nu pune probleme majore, ai opțiune să mergi pe muchia acesteia, întâlnind astfel și porțiuni mai sportive sau poți să o parcurgi pe sub zona accidentată. Dar la urma urmei nu acesta este scopul, de a ocoli greutățile.
Mă simt ca în peșteră când aștept să văd ce găsesc după fiecare curbă care o luminez. Așa și aici. Abia aștept fiecare ostacol să văd ce e dincolo, îmi vine să alerg. Plăcerea de a descoperi necunoscutul. Mă gândesc la toate traseele alpine care așteaptă să fie făcute.
Ne ia cam două ore, cu ședințele foto să ajungem în șaua La Podeiul. Hotărâm să nu mai urcăm ultimul vârf din considerente de timp și să coborâm spre căldarea Sărății.
Un mic dezavantaj este însă la astfel de coborâri: nu știi ce te așteaptă sub diferite praguri. Încercăm să ne creăm o linie imaginară care să o urmăm. Scopul este de a junge în cărarea din Căldarea Sărății înainte de a se înopta.
Probabil dacă se uita de jos cineva la noi de câte ori am traversat caldarea stânga-dreapta de multe ori prin jnepeniș ar fi zis că am fost foarte dezorientați. De multe ori pe munte trebuie să te adaptezi la fața locului, să nu ai idei preconcepute, să știi să lași de la tine când trebuie. Când cinci oameni vor să coboare fiecare pe un traseu diferit e o situație tare interesantă. În timp ce coborâm mă gândesc la expediția de anul viitor, când vom fi nouă oameni împreună 20 de zile.
Ajungem în timp util la potecă, încă și la cabană tot pe zi. Gătim și apoi ne petrecem seara în cabană așteptând să se întoarcă Andreia și George pe care îi credeam rătăciți. Din fericire s-au întors cu bine.
Pentru sâmbătă avem în plan Custura Sărății. Păcat că muntele nu avea același plan cu noi. Peste noapte s-a stricat vremea și s-a depus o chiciură tare alunecoasă care nu conferea deloc siguranță în parcurgerea unui asemenea traseu unde nu este loc de greșeli.
Cu colțari nu prea avea nici un rost deoarece nici vorba de gheță sau zăpadă. Pe lângă astea un vânt haotic ne-ar fi spulberat toată plăcerea. Hotărâm să ne facem o poză pe Șerbota (2231m) și să ne întoarcem la cort de unde vom urca spre strunga ciobanului, pentru a vizualiza mai bine coborârea din traseul de ieri. Îi vedem pe Potyi și Akos care se luptă cu una dintre cascadele de gheață din căldarea Sărății. Afară s-a încălzit considerabil.
Analizăm unul dintre traseele care dorim să le facem în viitorul apropiat- Custura Ciobanului
Duminică, toată lumea la cabană este calmă, nimeni nu mai trece dis de dimineață pe lângă cortul nostru, spre cine știe ce traseu. Ne trezim totuși la 7,20 și începem să gătim, bagaje, etc astfel că la ora 10 suntem gata de drum. La 12 pornim spre Oradea. Ne așteptă cale lungă.
Mă gândesc la toți cei care trec sau ocolesc contactul cu muntele. Ce viața serbădă cred că au. Cred că muntele de multe ori te poate face să prețuiești adevăratele valori în viață și de aceea o tură ca aceasta mă face să-i mulțumesc tatălui meu care mi-a arătat această cale în viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu